Pierderea mirosului ca urmare a infecției cu COVID-19 demonstrează de ce virusul e atât de ușor de contractat

Anosmia, adică lipsa mirosului, este un simptom ce poate fi luat în calcul pentru posibila depistare a infecțiilor cu noul coronavirus. Fiind un simptom frecvent în contextul infecțiilor virale, nu este deloc surprinzător faptul că sistemul olfactiv este o țintă a virusului SARS-CoV-2.

O echipă de oameni de știință de la Facultatea de Medicină a Universităţii Johns Hopkins din Statele Unite au publicat un studiu asupra ţesutului nazal din care  s-ar putea înțelege modul în care persoanele infectate cu noul coronavirus îşi pierd simţul mirosului şi care ar putea contribui la dezvoltarea unor noi terapii contra COVID-19, relatează Agerpres.

Studiul a fost efectuat pe eşantioane de ţesut nazal prelevate chirurgical de la 23 de pacienţi și pare să fi găsit o explicaţie pentru faptul că boala COVID-19 poate provoca pierderea severă a simţului mirosului în absenţa altor simptome, a notat echipa internaţională de oameni de ştiinţă în European Respiratory Journal.

Cercetătorii americani au descoperit un nivel ridicat al unei enzime care ar putea constitui „punctul de intrare” al coronavirusului în celulele unei persoane infectate.

Prezenţa enzimei de conversie a angiotensinei 2 (ACE-2) a fost identificată în concentraţii mari doar în celulele mucoasei din epiteliul olfactiv, zona din spatele nasului unde corpul detectează mirosurile.

„Rezultatele sugerează că această regiune a nasului ar putea constitui locul în care coronavirusul reuşeşte să pătrundă în corp”, a declarat Mengfei Chen, unul dintre coautorii studiului.

„Epiteliul olfactiv este o zonă a organismului destul de uşor de accesat de virus – nu este situată undeva departe în corpul nostru, iar nivelurile foarte ridicate de ACE-2 pe care le-am identificat în acel loc ar putea explica de ce este atât de uşor de contractat COVID-19”, a precizat Mengfei Chen.

Coautorul Andrew Lane a declarat că echipa de la Johns Hopkins studiază „dacă virusul foloseşte într-adevăr aceste celule pentru a accesa şi infecta corpul”. În cazul în care acest lucru este dovedit, „este posibil să putem aborda infecţia prin terapii antivirale administrate direct în nas”, a precizat Andrew Lane.