Alexandra Bulat, consilier român în UK: „Dacă cineva mi-ar spune să mă întorc în România, chiar aș avea probleme”

Jurnalistul de la Byline Times, Hardeep Matharu, discută cu consilierul laburist de origine română dr. Alexandra Bulat, din comitatul Cambridgeshire, despre relatările politice nefavorabile din jurul migrației, despre natura insidioasă a prejudecăților britanice și de ce s-a simțit întotdeauna mai bine în Marea Britanie.

„Oamenii cu impresii negative față de migranți, ar trebui să se pună în locul acestora și să se întrebe cum s-ar simți dacă britanicii care studiază și lucrează în alte părți ale Europei ar fi făcuți mereu țapi ispășitori și banalizați de politicieni, presă și public,” a spus consilierul din Cambridge.

Era o fetiță de numai trei anișori când a venit pentru prima dată în Marea Britanie. Atunci a rămas timp de șapte luni în regat, perioadă în care tatăl ei – la acea vreme medic debutant – a fost invitat să lucreze într-un spital din Leeds.

La vârsta de 18 ani, Alexandra s-a întors în UK pentru a studia, iar acum este reprezentantul muncii la Consiliul Comitatului Cambridgeshire, co-fondatorul grupului Migrants4Labour, precum și co-președinte al „Young Europeans Network at the 3 Million,” un grup de campanie înființat pentru a proteja drepturile pre-Brexit pentru cetățenii UE.

Vorbind pentru publicația citată, ea a spus că unul dintre aspectele cheie ce lipsesc din dezbaterile politizate despre migrație – care ar putea provoca oamenii să-și reconsidere opiniile negative într-un mod constructiv – este acela ca oamenii să „se pună în aceeași situație.”

„Ar spune ei la fel despre britanicii care trăiesc, lucrează și studiază în Spania?”, a întrebat Alex. „Dacă guvernul spaniol ar spune aceleași lucruri oribile despre britanici? Ar fi ei fericiți? Bineînțeles că nu – de aceea nu ne bucurăm când se spun acele lucruri despre românii din Marea Britanie.”

Deși Dr. Bulat era foarte tânără când a venit pentru prima dată în Marea Britanie, ea a spus că a avut întotdeauna sentimentul că dorește să se întoarcă, din cauza amintirilor ei de odinioară despre Marea Britanie ca fiind „foarte primitoare”, diversă și „tolerantă” – un punct de vedere pe care recunoaște că a fost „contestat în diferite momente ale călătoriei mele mai târziu”.

„Când am venit aici, copil fiind, nu prea cunoșteam pe nimeni, în primele zile nu am putut să comunic cu adevărat”, a mai spus ea. „Dar toți copiii au fost cu adevărat primitori și cu toții am devenit prieteni foarte buni. Am avut această impresie despre Marea Britanie ca fiind un loc foarte primitor, care era și un grup multi-etnic.

„Am crescut într-o zonă românească foarte ‘albă’ și singurii migranți erau studenții ce veneau la facultatea de medicină din Turcia, Grecia și alte țări din apropiere. Deci, nu am crescut într-un mediu multicultural, dar asta mi-a plăcut la Marea Britanie – o țară foarte tolerantă, care primește toate culturile. Deci, aveam o imagine complet pozitivă a Regatului Unit ca țară.”

În 2012, la vârsta de 18 ani, Alex s-a mutat în Marea Britanie pentru a studia sociologie și studii media la Universitatea Sussex. Apoi a absolvit o diplomă de master la Universitatea Cambridge și un doctorat la University College of London în sociologie politică și studii privind migrația. Brexitul și înarmarea migrației, acum un pilon central în agenda „războiului cultural” al „Guvernului Vote Leave,” i-au servit drept cadru al timpului petrecut în Marea Britanie.

Liberă din punct de vedere politic atunci când a sosit, dr. Bulat a spus că asta s-a schimbat când au început dezbaterile în jurul referendumului UE din 2016. „A fost primul moment în care mi-am dat seama că deciziile din această țară mă vor afecta direct, iar dacă votul va merge pentru a părăsi UE, atunci acest lucru va afecta în cele din urmă drepturile mele în țară, așa că ar trebui să fiu atentă la politică.” a spus ea.

După rezultatul referendumului, Alex s-a oferit voluntar să-i sfătuiască pe migranții români din Marea Britanie cu privire la drepturile lor, deoarece la un moment dat oamenii erau speriați, confuzi și nu știau ce să facă.

„Unul dintre lucrurile pe care mi le voi aminti mereu a fost că mă uitam la televizor cu alți studenți la rezultatele referendumului, iar una dintre colegele mele de origine franceză a spus – după ce am aflat rezultatul – că este prima dată când se simțea ca un migrant în Marea Britanie,” a declarat Alexandra. „Am întrebat-o ce vrea să spună, pentru că eu mereu m-am simțit așa sau am fost făcută să mă simt așa.”

Tânăra de 27 de ani a spus că reacția la prezența ei în Marea Britanie a fost întotdeauna confuză și că acest lucru nu s-a schimbat cu adevărat odată cu Referendumul UE.

„În primele luni petrecute în Marea Britanie, îmi amintesc că oamenii m-au întrebat de unde sunt și unii spuneau – minunat, am fost în România – sau – am prieteni români – dar alții au fost destul de negativi,” a adăugat românca noastră. „Spuneau acele stereotipuri obișnuite despre venirea aici pentru a fura locuri de muncă ori beneficii sau că românii sunt criminali sau opinii negative despre comunitatea romă din România. Deci nu am fost mereu percepută pozitiv, apoi a avut loc Brexit-ul și, dintr-o dată, am devenit acest migrant nedorit.”

„Dar eu vorbesc, de asemenea, și din perspectiva unui român și românii au avut întotdeauna o imagine destul de negativă în Marea Britanie. Cel mai neplăcut moment pentru mine a fost de fapt în 2014, deoarece atunci li s-au oferit brusc românilor drepturi depline de a lucra în Marea Britanie și îmi amintesc că toate tabloidele din mass-media, mai ales cele de dreapta, precum Daily Mail, Daily Express și așa mai departe, aveau titluri mari despre milioane de români care vor invada Marea Britanie, inundând piaţa muncii.”

Ea a spus că i-a luat ceva timp să înțeleagă natura subterană și insidioasă a prejudecăților care operează în Marea Britanie, prin care „unii oameni au păreri negative față de migranți, dar nu le-au exprimat în mod deschis”, și consideră că „Brexitul a oferit frecvent oamenilor o platformă pentru a se exprima mai deschis.”

„Crescând în România, unii dintre vecinii mei și oameni destul de apropiați au avut păreri negative despre migrație și am crescut într-o societate destul de monoculturală,” a spus ea. „Atât de des auzeam opinii destul de xenofobe sau rasiste dar în România au fost întotdeauna, întotdeauna exprimate foarte deschis, fără nicio rușine. Atunci oamenii puteau spune că e greșit sau puteau dezbate, dar nu ascundeau niciodată.”

„Și de asta mi-am dat seama (în Marea Britanie), când am purtat conversații de genul – nu este vorba despre tine, tu ești bine, studiezi, nu sunt rasist, ceilalți sunt – și mi-am dat seama că era ceva, din punct de vedere cultural, pe care nu-l înțelesesem înainte. Cu cât trăiam mai mult în Marea Britanie, cu atât înțelegeam mai mult nuanțele acestui lucru. Când am ajuns aici, m-am gândit că dacă nimeni nu îmi spune ceva negativ în față înseamnă că sunt toți de acord cu mine, dar nu este întotdeauna cazul.”

Lăsând deoparte politica de partid, ceea ce consideră ea cel mai supărător la modul de conducere al unor oameni precum Boris Johnson, Priti Patel sau Michael Gove este detașarea față de impactul propriilor decizii, asupra vieții oamenilor simpli. Pentru ea, un exemplu în acest sens a fost promisiunea lor, înainte de referendumul din 2016, că drepturile cetățenilor UE din Regatul Unit vor fi sigure – înainte de a anunța ulterior că vor trebui să solicite statutul de rezidenți. Un alt exemplu este Boris Johnson, care nu știe că majoritatea migranților „nu pot apela la fonduri publice” și, prin urmare, nu pot solicita beneficii.

„Multora dintre cei aflați la putere în guvern în acest moment nu le-a fost stârnit interesul, darămite să trăiască, această experiență. De fapt, ei nu-i ascultă pe oamenii care sunt afectați de politicile lor. Se creează o politică ostilă, dar apoi mulți dintre oamenii implicați nu au idee cum aceasta va afecta viața cotidiană a oamenilor. Este dezamăgitor să vezi în politică oameni care sunt foarte departe de realitate.”

Acesta este motivul pentru care a intrat în politică, pentru a pune pe agendă probleme precum imigrația, văzută din punctul de vedere al migranților. „Dacă nu ai acele voci în politică, schimbarea va fi foarte, foarte lentă,” a adăugat ea.

Răspunsul la rolul ei politic a fost în principal pozitiv. „Nu am întâlnit niciodată pe nimeni care să-mi pună la îndoială dreptul de a candida la alegeri, accentul meu sau de unde sunt”, a spus Alexandra. „Dar eu reprezint o zonă din Cambridge, care este un oraș multicultural, este foarte diferit din punct de vedere politic de restul țării.”

În mediul virtual, dr. Bulat găsește că este o altă poveste. „Întâlnesc o mulțime de comentarii rasiste și xenofobe online. Clasicul – de ce ar trebui să ai dreptul de a candida la o funcție când nu te-ai născut în Marea Britanie? – sau – evident că vrea să fie în politică pentru a aduce mai mulți migranți – sunt doar câteva comentarii foarte personale, negative despre mine ca persoană. Când oamenii nu sunt în fața ta și nu trebuie să-ți spună acele lucruri în față, cred că asta face diferența.”

Una dintre principalele narațiuni privind migrația în Marea Britanie, potrivit consilierului Bulat, este că migranții vor fi mai degrabă tolerați decât primiți. Chiar și în timpul crizei Covid-19, potrivit spuselor ei, a fost făcută o alegere politică pentru a separa contribuțiile lor.

„O mare parte a dezbaterii din presă este – ei bine, bineînțeles că vrem medici și asistente și studenți – pur și simplu nu vrem acei migranți cu calificare redusă”, a spus ea pentru Byline Times. „Și am văzut cum acest lucru s-a schimbat complet în vremurile dpandemiei, când atât de mulți dintre politicienii noștri și-au dat seama brusc că, de fapt, spitalele noastre nu pot funcționa fără medici, dar nici nu pot funcționa nici fără agenți de curățenie. Așadar, oamenii anterior slab calificați, prost plătiți și indezirabili au devenit – lucrătorii cheie – dar încă nu auzim prea multe despre aceștia.”

După ce a obținut statutul de rezidență, Dr. Bulat este acum cetățean britanic. Când le-a spus pentru prima dată prietenilor că aplică pentru cetățenie, unii dintre ei au întrebat-o: „De ce ai vrea să fii cetățean al unei țări care tratează atât de rău migranții?” Dar ea își vede identitatea ca fiind foarte legată de Marea Britanie.

„Pentru mine, nu este doar un aspect practic – te simți mai în siguranță cu cetățenia – deși acum nu sunt atât de sigură, cu acest proiect de lege privind frontierele și naționalitatea, dar mă consider cu adevărat parte a Regatului Unit și faptul că am atât cetățenia britanică, cât și cea română reflectă identitatea mea,” a spus ea.

„Crescând în România, nu m-am simțit niciodată în mod deosebit atașată de o anumită naționalitate. Nu sunt persoana care urmează toate tradițiile românești. Postez un mesaj de ziua națională a României, și așa mai departe, dar nu sunt persoana care mănâncă meniuri tradiționale și participă la toate evenimentele și serbările românești. Eram puțin distantă de acestea. M-am simțit diferit față de ceilalți colegi sau prieteni ai mei.”

„Când m-am mutat aici, am venit cu intenția de a mă reloca definitiv. Cred că asta ne modelează identitatea. Pentru că dacă vii cu intenția – aceasta este țara în care am ales să trăiesc și voi face tot posibilul să rămân aici și să-mi construiesc viața și cariera aici – , atunci totul funcționează în acest sens.”

„Toată viața mea este aici. Nu am lucrat niciodată în România. Deci, dacă cineva mi-ar spune să merg acolo, chiar aș avea probleme.”