Povestea de iubire dintre o româncă și un francez. „Ne-am cunoscut din întâmplare și suntem împreună de 23 de ani”

Jurnaliștii francezi au intervievat recent un  cuplu româno-francez, Ramona și Serge, care sunt împreună de 23 de ani, au doi copii minunați și trăiesc în comuna franceză Carquefou din departamentul Loire-Atlantique (regiunea Pays de la Loire), localitate înfrățită cu comuna Racoviță din județul Sibiu.

De naționalitate română, Ramona este foarte implicată în promovarea țării sale natale în Franța din poziția de președinte al Comitetului de Înfrățire Carquefou-Racoviță, iar Serge este francez get-beget, de profesie inginer informatician.

Gregory Rateau (G.R.), jurnalistul francez al publicației Le Petit Journal a început interviul și prima întrebare a fost, în mod firesc, despre cum s-au întâlnit cei doi

Ramona a mărturisit zâmbind că a fost ca o întâlnire de gradul trei (întâlnirea oamenilor cu extratereștri – n.r.), deoarece s-a petrecut în spațiul virtual (online). Aceasta s-a întâmplat în anul 1999, când amândoi erau studenți, ea la Cluj și Serge în Lille (Hauts-de-France).

Ramona avea atunci acces la internet într-o sală de calculatoare „grozavă”. Ea tocmai obținuse o bursă Erasmus pentru Franța, „în Nantes, unde locuim în prezent, așa cum a vrut soarta”, a dezvăluit ea cititorilor publicației Le Petit Journal.

Pentru a-și „șlefui” limba franceză, Ramona se înregistrase pe un site de chat despre hobby-uri. Într-o zi a încercat să facă un schimb de fotografii cu Serge, dar conexiunea pe internet nu a fost suficient de bună, așa că i-a văzut viitorului partener doar o parte din cap, până la ochi.

Ea a povestit: „Nu cunoșteam încă celebra replică a lui Jean Gabin (un mare actor francez – n.r.) – „Ai ochi frumoși, știi!”, altfel i-aș fi spus. Ne-am văzut în viața reală câteva luni mai târziu, iar în anul 2000 dansam la nunta noastră! Iar aici suntem împreună de 23 de ani!”

La rândul său, Serge a recunoscut că s-au cunoscut în 1999, pe vremea când internetul abia apăruse, îl testase de câțiva ani la școala de ingineri unde studia, dar pentru publicul larg era încă ceva nou.

Serge a avut în perioada aceea ideea de a posta un mesaj pe un forum, doar pentru a vedea câte răspunsuri va primi. A fost uimit de câte persoane au putut răspunde la acel mesaj.

Abia după câteva luni a decis să răspundă măcar unei persoane, a închis ochii, a dat un click aleator și destinul a ales mesajul unei anumite Ramona, care căuta un contact în Franța pentru a obține informații despre țara unde trebuia să meargă pentru un curs Erasmus de patru luni.

Momentul răspunsului dat de Serge Ramonei ar fi fost aproximativ cu două săptămâni înainte de venirea acesteia în Franța, după cum el însuși a povestit

„Fiind student la Lille și ea la Nantes, am invitat-o ​​(cu toată plăcerea) să petreacă weekendul cu mama mea în regiunea pariziană. Așa că ne-am întâlnit pe peronul gării, în weekendul sosirii ei din România, și apoi i-am prezentat-o pe mama viitoarei mele soții, la abia o oră după ce am întâlnit-o”, a explicat inginerul informatician.

Ce anume i-a plăcut fiecăruia dintre ei la celălalt?

„Personalitatea lui foarte calmă, așezată (contrar mie), mereu zâmbitoare, un ursuleț mic și foarte grijuliu. Vorbea deja alte limbi, engleză, germană și părea foarte curios din punct de vedere intelectual și deschis către alte culturi. Ulterior a învățat românește, o vorbește foarte bine acum și sunt foarte mândră de el și mai ales îl admir”, a recunoscut Ramona.

Serge a explicat: „ Ceea ce mi-a plăcut la Ramona a fost cultura ei, inteligența ei, am putut petrece seri discutând diverse subiecte, a fost și o modalitate de a ne cunoaște. Îmi place și caracterul său sincer, care este o trăsătură pe care o găsesc la mulți români”.

Ramona a mărturisit că s-a integrat foarte repede în Franța și fără dificultate, mai ales datorită ajutorului lui Serge, prietenilor și familiei sale. Ea a precizat că vorbitul cursiv în limba franceză a ajutat-o foarte mult să-și reia studiile, deoarece diplomele românești nu erau recunoscute la vremea respectivă. Câțiva ani mai târziu, ea s-a alăturat serviciului public, demers care a fost văzut ca o mare realizare de către anturajul său.

„România, dar mai ales familia, prietenii mi-au lipsit foarte mult la început, comunicarea la distanță a fost costisitoare și nu aveam neapărat mijloacele necesare. Apoi au fost copiii, am avut propria mea familie. Ne întoarcem regulat în România și nu ratez niciodată întâlnirile cu verișorii, mătușile și unchii mei de acolo, mă încarc energetic în timpul fiecărui sejur”, a explicat Ramona.

Serge a negat că ar fi avut prejudecăți înainte de a descoperi România

A explicat că știa doar pe hartă unde este capitala, București, dar nu cunoștea oamenii sau țara. De aceea, după prima lor întâlnire, a decis să meargă acolo în vacanța de vară și să petreacă 15 zile pentru a descoperi țara și oamenii, precum și familia Ramonei.

„Și acolo, mi-a plăcut totul: oamenii, țara, viitorii mei socri și mai ales viitoarea soție, motiv pentru care în toamnă m-am întors pentru un curs de pregătire din noiembrie până în iunie, doar pentru a cunoaște, înțelege și iubi și mai mult această țară și acest popor”, a mărturisit Serge.

Ramona a explicat că uniunea lor s-a întâmplat foarte repede, la un an de la prima întâlnire. Părinții săi nu se așteptau deloc la căsătoria ei atât de rapidă (era cea mai mică dintre frați) și mai ales cu un cetățean străin.

„Am avut două nunți, petreceri grozave care au reunit două culturi. Am fost primită foarte bine de soacra mea, am avut o relație foarte bună după aceea. Părinții mei nu vorbeau franceza, nu călătoriseră niciodată atât de departe, dar au avut încredere în noi”, a povestit Ramona.

Mama bărbatului a acceptat-o ​​mereu foarte bine pe Ramona, pentru că faptul de a avea o fiică frumoasă acum o încânta (deoarece ea a avut doar băieți).

După cum singur a mărturisit, îngrijorarea cea mare a lui Serge consta în faptul că trebuia să-i ceară mâna Ramonei viitorului său socru. A fost puțin ciudat pentru el, nu se aștepta să fie nevoit să facă asta, doar „eram încă în secolul XXI, m-am gândit”. Dar, în sfârșit, testul „de foc” a fost trecut cu brio.

„M-am simțit imediat acceptat. Din nou, cred că a fost în principal o modalitate de a fi siguri de angajamentul nostru. Chiar dacă mă gândesc că înfățișarea mea de atunci nu avea tendința să-i liniștească pe părinții Ramonei (barbă, păr lung și toate accesoriile metal-rockerului). Acestea fiind spuse, îi consider pe socrii mei părinți și cred că ei mă consideră fiul lor. Oricum, sper…”, a spus Serge.

Ramona și Serge au acum doi copii

Ei nu sunt bilingvi, limba lor maternă este franceza, deoarece întotdeauna le-a plăcut franceza, au simțit-o foarte aproape și au fost în largul lor vorbind-o, a precizat tatăl lor.. Copiii ei au descoperit România în vacanțe și sejururi la bunici. Fiica sa se descurcă destul de bine în limba română, amândoi copiii o înțeleg și amândoi au facilități atunci când învață alte limbi.

„Le place să meargă în România, se simt bine acolo și apreciază primirea foarte călduroasă a familiei de fiecare dată. În Franța, din cauza clișeelor ​​și a imaginii uneori negative a României, ei pot fi nevoiți să-și ascundă a doua cultură sau identitate”, a dezvăluit Ramona.

Serge a spus cum cultura franceză reprezintă ceva complet integrat pentru copiii săi, deoarece trăiesc în Franța și toți prietenii lor sunt acolo. Cât despre cultura română, el a recunoscut că este ceva mai complicat.

„Copilul cel mare al nostru vorbește foarte bine românește, ceea ce este cu atât mai puțin cazul celui mai mic care o înțelege, dar nu face niciun efort să o vorbească. După aceea, dacă vorbim doar de cultură, nu sunt sigur că ei acordă un mare interes uneia sau alteia dintre culturi, sunt mai degrabă curioși și interesați de alte culturi (anglo-saxonă, japoneză)”, a precizat Serge.

„Într-un mod puțin mai lejer, există în celălalt o trăsătură de caracter care este specific franceză sau specific românească, care îți place sau pe care o urăști?”

Ramona a spus că la Serge îi place atitudinea lui pacifistă, deoarece există multă diplomație în relațiile sale, chiar dacă există subiecte pe care evită să le abordeze sau să le discute. „Este diplomație franceză sau dimpotrivă, o lipsă de sinceritate și curaj? Românii sunt uneori un pic prea direcți, așa cum sunt și eu”, a precizat ea.

Serge a recunoscut scurt: „Descendența ei… Nu glumesc, a mea este mai timpurie…”

Există un clișeu legat de cultura fiecăruia, pe care a reușit să îl depășească în cealaltă?

Ramona a amintit despre rasismul francez și despre dificultatea francezilor de a accepta minoritățile și diferențele, dar a recunoscut că nu-i place să generalizeze. „De asemenea, observ la francezi o atitudine arogantă. Nimic din toate astea pentru dragul meu! Poate pentru că are origini alsaciene”, a remarcat Ramona.

După părerea lui Serge, Ramona nu se încadrează într-un clișeu legat de cultura românească. El a explicat că nu poate spune ce ar putea fi un clișeu legat de cultura românească. „La început nu cunoșteam această cultură dar acum, că o înțeleg puțin mai bine, nu sunt sigur că pot identifica clișee. Doar că poate oamenii din Franța au tendința de a confunda românii cu romii, dar asta e problema francezilor și în niciun caz o problemă de clișee”, a precizat el.

O zicală, o expresie pe care ai învățat-o în ambele culturi?”

Ramona a explicat că îi este greu să aleagă o singură expresie, deoarece zilnic învață tot mai multe. A mărturisit că îi place expresia „je m’en fiche!” (nu-mi pasă!) și versiunile sale pe care le folosește cu plăcere atunci când îi convine. „Mai serios, îmi place „c’est la vie!” (asta-i viața!) deoarece mă duce cu gândul la rezistența pe care o pot avea românii în fața situațiilor dificile”, a conchis ea.

Serge a remarcat cu umor: „O expresie pe care o aud deseori în România ar fi: „trage curentul”… E adevărat că nu poți fi niciodată suficient de precaut!”