După ani de zile lucrați în străinătate, o româncă a decis să devină șoferiță de TIR. „A fost pasiunea mea dintotdeauna”

După o carieră de peste un deceniu în industria hotelieră, Raluca Tămaș, o româncă în vârstă de 45 de ani, originară din Mediaș, și-a urmat visul adolescentin și a devenit șofer de TIR. „Credeam că meseria de șofer de camion este cea mai frumoasă din lume”, mărturisește Raluca.

Absolventă a Colegiului „Școala Națională de Gaz” și cu un profil academic în Economia Comerțului și Turismului, Raluca a petrecut mai bine de zece ani în domeniul Horeca, cunoscând astfel lumea dincolo de granițele țării noastre.

„Am lucrat zece ani în domeniul hotelier, de la recepție, la chelneriță, la manager pe HouseKeeping, atât în țară, cât și în străinătate. Eu sunt născută cu dorul de ducă, am luat calea pribegiei când aveam 21 de ani, în anul 1999”, a povestit Raluca pentru Turnul Sfatului.

„Primul contact cu străinătatea a fost în Franța, unde am lucrat în domeniul Horeca într-un restaurant. Apoi am venit acasă, am plecat în Italia, am stat opt ani acolo, timp în care am lucrat tot în domeniul Horeca”, a spus românca.

Cariera ei nu a fost doar una de angajat în Horeca, dar și de antreprenor. „Îmi amintesc că în 2012 am deschis Bucătăria domniței Ralu, făceam zacuscă, siropuri, gemuri. Cumpăram toate ingredientele de la producătorii locali, preparam produsele, iar apoi le vindeam”.

Raluca a fost mereu pasionată de condus. „Primul meu carnet a fost pentru categoria A, motocicleta, pe care l-am luat în anul 1998. Apoi, am luat permisul pentru mașină, iar în anul 2020 m-am înscris și am făcut restul categoriilor C, E și D”, detaliază ea.

În 2021, a luat volanul unui TIR pentru prima dată. După o primă cursă însoțită, a urmat prima sa călătorie singură, o experiență unică, după cum descrie ea. „Am avut ocazia să parcurg 12.500 kilometri într-o lună. Totul este extraordinar, mai ales când vezi 40 de tone care șerpuiesc după tine pe drumuri, este ceva fantastic, de încercat, cred eu”.

Raluca a întâlnit și alte șoferițe de TIR din România în călătoriile ei, multe dintre ele fiind însoțite de soții lor din motive de siguranță. Cu toate acestea, ea încurajează femeile să aibă încredere în ele, să muncească și să evolueze, pentru că totul este posibil cu ambiție și determinare.

„Patronul de la firma la care lucrez acum, când am fost la interviu, mi-a zis un lucru foarte frumos. Mi-a spus că are 20 de camioane și că dacă ar avea o femeie șoferiță pe unul dintre ele ar fi foarte fericit. Mi-a spus să încerc dacă asta îmi doresc, iar dacă nu îmi place sau mi se pare că este prea greu, mă va aduce acasă. Mi s-a părut un lucru respectabil care-ți dă încredere,” spune Raluca.

Subliniază că ar fi încântată să vadă mai multe femei în acest domeniu. „Aș fi foarte mândră și fericită să văd mai multe femei. Mai ales, singure, nu neapărat în echipaj cu soții sau cu prietenii, pentru că e posibil ca o femeie să reușească singură dacă îi place să călătorească și dacă îi place să conducă, dacă îi place meseria aceasta. Mi se pare extraordinar ca femeile să prindă mai mult curaj, să fie responsabile, puternice și independente,” explică ea.

În prezent, Raluca lucrează pentru o firmă cu curse în Germania, Olanda și Belgia și vede acest job ca pe o meserie de lungă durată. „Categoric o văd ca pe o meserie de lungă durată. Aici lucrez patru săptămâni și două sunt acasă. O dată la o lună vin la Mediaș. Dorul de casă îl am permanent, dar în aceeași măsură am și dorul de ducă. În acest regim de patru cu două încerc să satisfac ambele doruri, când vin acasă, să mă bucur de casă, iar când plec, să mă bucur că pot colinda lumea,” adaugă Raluca.

Raluca este convinsă că nu s-ar mai putea întoarce într-un birou, să lucreze după un program fix. Ea și-a găsit pasiunea și acum se bucură de fiecare cursă pe care o face. „Pot spune că am fost o hoinară toată viața, am fost întotdeauna activă. Am zburat cu parapanta, am făcut scuba diving, sunt motociclistă, conduc camionul, oriunde este vorba despre adrenalină, eu sunt prezentă acolo. Nu sunt omul care să stea la birou, într-un singur loc,” concluzionează ea.