Româncă din Italia, supărată că tatăl său a așteptat mai multe ore la Urgențe: „Nici măcar apă nu i-au dat”

Un incident tulburător petrecut la departamentul de urgență al Spitalului San Jacopo din Pistoia (Italia), a fost adus la lumină de către o femeie româncă după ce tatăl ei, venit în vizită din România, a fost lăsat să aștepte multe ore tratament medical, fără posibilitatea de a avea măcar o sticlă de apă.

Totul s-a petrecut duminică, 10 decembrie, când bărbatul a fost adus de urgență la spital cu o pneumonie și probleme respiratorii severe, relatează La Nazione.

„Tatăl meu a venit să mă viziteze din România pentru a sta cu mine câteva săptămâni. Din păcate, s-a îmbolnăvit, iar situația s-a înrăutățit atât de mult încât am fost nevoiți să chemăm ambulanța,” a relatat fiica bărbatului.

La sosirea la secția Urgențe, personalul spitalului era foarte preocupat de saturația de oxigen a bărbatului, care era de doar 83%.

Saturația normală de oxigen este de peste 95% și, în mod ideal, se apropie de 100%. Dacă ajunge să scadă sub 93%, proteinele pe care le sintetizează organismul atunci când reacționează la inflamația produsă vor acapara săculeții de aer din plămâni. Drept urmare, oxigenul nu mai poate ajunge în sânge, iar organele nu mai sunt oxigenate, declanșându-se astfel o serie de procese care pot duce rapid la deces.

După ce a fost admis în departamentul de urgență, bărbatul a petrecut întreaga după-amiază așteptând, cerând repetat apă și în română și italiană, fără a fi băgat în seamă de cineva.

Fiica sa, aflată în sala de așteptare, încerca să intervină, dar a fost respinsă de către personalul medical:

„După câteva ore de când tatăl meu era în secție și eu în sala de așteptare îl auzeam strigând. Cerea apă în română și spunea același lucru în italiană, e singurul cuvânt pe care îl cunoaște. Nimeni nu-l asculta, așa că am cerut unei asistente să intru să-l ajut, chiar și să înțeleg ce făceau medicii, dar am fost trimisă înapoi în mod nepoliticos.”

Situația a escaladat când tatăl, răzbit de sete, a ieșit brusc în sala de așteptare pentru a cere apă, urmărit de o asistentă.

Fiica lui, care a fost nevoită să cumpere o sticlă de apă dintr-un bar din apropiere, din cauza lipsei în automatul spitalului, a reușit să-i dea tatălui său apa necesară:

„L-am văzut plecând însoțit de personal în timp ce îmi spunea în română că acel departament era ca o închisoare.”

Mai mult, lipsa de personal a fost evidentă și în exteriorul departamentului de urgență.

Conform relatărilor femeii, un copil a vomitat în sala de așteptare și nimeni nu a venit să curețe zona pentru ore întregi, lăsând responsabilitatea pe umerii celorlalți pacienți și vizitatori:

„Un copil care aștepta să fie consultat a vomitat chiar în fața scaunelor. Acea vomă a rămas acolo nu știu câte ore, noi, rudele aflate în așteptare, am acoperit-o cu hârtie, dar mirosul era grețos și, în ciuda acestui fapt, nimeni nu a venit să curețe.”

Bărbatul a fost în cele din urmă internat la ora 10 dimineața, în ziua următoare. Fiica și-a exprimat înțelegerea pentru volumul mare de muncă al personalului medical, dar a subliniat că a dorit doar să-și ajute tatăl:

„Înțeleg că asistenții și medicii sunt suprasolicitați, dar în acest caz voiam doar să-l ajut pe tatăl meu care nu înțelege italiana.”

Incidentul ridică întrebări serioase despre starea de urgență a spitalelor și despre modul în care sunt tratate cazurile persoanelor de alte naționalități, care nu cunosc limba italiană, arătând o lipsă acută de resurse și de comunicare eficientă între personalul medical și pacienți.