Italia introduce „certificatul de calitate” și codul deontologic pentru „badante”, menajere și bone

Începând din acest an, asistentele familiale din Italia, precum îngrijitoare (badanti), menajere (colf) sau bone (babysitter), vor putea obține un certificat prin care să demonstreze profesionalismul în munca pe care o fac și care le va permite nu numai să găsească un loc de muncă mai ușor și cu contract, ci și să obțină un salariu mai bun. Introducerea certificatului de calitate în acest sector are ca scop așadar îmbunătățirea calității serviciilor oferite de persoanele care lucrează în domeniu, precum și reducerea muncii la negru.

Având în vedere că în Italia nu exista până acum un sistem prin care să poată fi demonstrate competențele lucrătorilor din sectorul domestic, UNI (Ente Italiano di Unificazione – o asociație care se ocupă cu standardizarea tehnică în Peninsulă) a introdus norma Uni 11766:2019 care a intrat în vigoare la data de 12 decembrie 2019 și care dă posibilitatea persoanelor ce vor să lucreze ca asistenți familiali să obțină o recunoaștere a experienței și a capacităților care le recomandă pentru locul de muncă dorit. Îngrijitoarele, menajerele și bonele așadar vor trebui să dea un examen în urma căruia, dacă-l vor trece, vor putea obține acest certificat.

„Norma definește cunoștințele, abilitățile și cerințele de competență ale figurilor profesionale care operează în domeniul asistenței familiale. În acest scop, referitor la zonele de intervenție și activitățile profesionistului care lucrează în sectorul domestic, au fost identificate trei tipuri de asistenți familiali: colaborator familial general multifuncțional (menajeră), bonă și îngrijitor (badante)”, se arată în documentul publicat de UNI cu privire la acest standard.

„Aceste cerințe sunt specificate, începând de la sarcinile și activitățile specifice identificate, în termeni de cunoștințe, abilități și competențe în conformitate cu Cadrul European al calificărilor (European Qualifications Framework – EQF)) și sunt exprimate astfel încât faciliteze și să contribuie la omogenizarea, pe cât posibil, a proceselor de evaluare și validare a rezultatelor din urma studierii (acestor profesii- n.r.)”, mai scrie în document.

Această normă nu este valabilă, bineînțeles, pentru lucrătorii din sectorul sanitar care oferă asistență familială, cum sunt infirmierii, aceste profesii fiind deja reglementate prin lege. Totodată, obținerea certificatului este opțională, deci nu va fi obligatorie pentru a putea lucra în acest sector.

„În ciuda faptului că sunt angajați pentru a se ocupa de partea cea mai fragilă din societate, adică de bătrâni, copii, bolnavi, persoane cu dizabilități și de casă, nu sunt cerute aproape niciodată competențe specifice. Un paradox pe care vrem să-l inversăm cu intrarea în vigoare a acestei norme”, a declarat Alessandro Lupi, vicepreședintele Assindatcolf și Ebincolf (sindicate din sectorul domestic).

„Acum, pentru prima dată, au fost scrise negru pe alb cerințele minime pentru a desfășura cu profesionalism munca de asistent familial. Pentru fiecare dintre cele trei profesii (menajere, badante și bone) au fost identificate sarcini precise care trebuiesc efectuate în casă, punând în practică astfel cunoștințe definite, abilități și competențe, în conformitate cu cadrul european de calificări. Menajerele, îngrijitoarele și bonele vor putea da, în mod voluntar, un examen pentru a obține un «certificat» de calitate, cu obligația, printre alte cerințe, de a urma un cod deontologic: 9 reguli de conduită care trebuie respectate în casa unde lucrează, începând cu respectarea intimității familiei”, a mai adăugat Lupi.

Pentru a da acest examen și a obține certificarea din partea unui organism acreditat (lista cu aceste instituții acreditate urmând să fie publicată în perioada următoare) lucrătorul trebuie să fie în posesia anumitor cerințe, printre care și o cunoaștere de bază a limbii italiene, participarea la un curs de pregătire pentru lucrătorii casnici de cel puțin 40 de ore și de 64 de ore pentru îngrijitori și bone, precum și să fi lucrat în ultimii trei ani cu un contract de muncă înregistrat pe o perioadă de cel puțin 12 luni.

În ceea ce privește cele 9 articole ale codului deontologic dedicat acestor profesii, Assindatcolf (asociația națională a angajatorilor din sectorul domestic) precizează pe site-ul său că acestea sunt incluse în documentul care definește norma Uni 11766:2019 menționată mai sus și au ca scop clarificarea principiilor și conduitei pe care asistentul familial trebuie să le urmeze la locul de muncă.

Mai exact, lucrătorul domestic trebuie să folosească un limbaj civilizat, care să nu jignească, să nu fie agresiv sau autoritar. Totodată, trebuie să respecte intimitatea familiei pentru care lucrează, indiferent că are grijă de un bătrân, un copil sau pur și simplu face curățenie în casă, așadar trebuie să păstreze confidențialitatea în legătură cu toate informațiile sensibile despre familia respectivă pe care le descoperă lucrând în respectiva casă. Sub nicio formă lucrătorul domestic nu poate să folosească violența față de membrii familiei la care lucrează, cu excepția cazurilor de legitimă apărare, iar în cazul copiilor trebuie să se limiteze la metodele educaționale impuse de părinții acestora.

Nu în ultimul rând, asistentul familial trebuie să se abțină de la efectuarea activităților pentru care nu este calificat sau pentru care nu are cunoștințele necesare, chiar dacă îi cere angajatorul să le efectueze, informându-l pe acesta din urmă despre faptul că nu este de competența sa.