Votanții lui Nicușor Dan și George Simion din diaspora românească, studiați de o instituție din România. Principalele diferențe dintre cele două grupuri

Românii din diaspora se raportează diferit atât la țara în care trăiesc, cât și la felul în care văd România, însă un lucru îi apropie indiferent de opțiunea de vot: neîncrederea și ostilitatea față de clasa politică, percepută ca o categorie separată, preocupată de propriile privilegii.

Potrivit HotNews, concluzia apare într-un studiu IRES realizat la comanda Fundației Konrad Adenauer, în care sociologul Barbu Mateescu sintetizează o cercetare calitativă intitulată „Diaspora neascultată”.

Cercetarea a fost construită pe nouă grupuri concentrate cu români stabiliți în Austria, Franța, Italia, Marea Britanie și Spania, participanții fiind separați atât după țara de rezidență, cât și după opțiunea de vot din turul al doilea al alegerilor prezidențiale – Nicușor Dan sau George Simion. Organizatorii au evitat includerea votanților celor doi candidați în aceeași discuție, pentru ca eventualele dispute să nu afecteze acuratețea rezultatelor.

Un prim contrast ține de felul în care oamenii se simt integrați în societatea gazdă. Studiul arată că identitatea politică nu este legată automat de educația formală, ci mai ales de nivelul perceput al integrării, mai ridicat în rândul celor care au votat cu Nicușor Dan.

O participantă din Austria descrie relația cu vecinii astfel: „Nu pot să spun că am simțit vreodată că nu aparținem comunității, că suntem discriminați sau că suntem priviți de sus. Niciodată nu s-a întâmplat chestia asta. Avem vecini austrieci, se comportă de parcă sunt părinții noștri mai în vârstă.”

În aceeași cheie, participanți din Franța spun: „M-am îndrăgostit de țara asta. Este o țară simplă, oamenii sunt foarte simpli. Orice om e tratat la fel, indiferent de postul pe care-l ocupă, sau de funcție, sau de politică. Primești respect, prin comparație cu România.”

Iar o muncitoare din Marea Britanie rezumă atmosfera socială prin gesturi cotidiene: „Dacă te uiți la cineva în parc îți zice «bună». Lumea aici e mai empatică, mai prietenoasă”.

În oglindă, Barbu Mateescu notează că, „într-o măsură semnificativă”, votanții lui George Simion se simt „condamnați” să trăiască în afara țării, iar legătura emoțională cu România și autoidentificarea cu populația rămasă acasă sunt mai puternice.

În Italia, două participante exprimă o relație tensionată cu societatea gazdă: „Eu nu-i apreciez deloc pe italieni. Stau că trebuie să stau. Ne consideră sluga lor (…) suntem mop-ul lor de spălat pe jos”. O femeie de serviciu din Italia descrie dificultățile astfel: „Viața pentru noi în Italia nu este ușoară, este foarte grea. Stăm bine doar din punct de vedere financiar, să zicem. (…) Indiferent cât ești de bun, indiferent cât de perfectă, imediat [italienii] îți găsesc ceva. Muncă neplătită, ore suplimentare, de ce? Pentru că sunt o străină în țara lor.”

Diferențe apar și în felul în care diaspora evaluează schimbările din România, în funcție de regiunea de origine sau de locurile pe care le vizitează când revin. Românii proveniți din marile orașe tind să vadă dezvoltare, locuri de muncă și progres. O participantă din Austria spune: „Eu când merg în țară, merg în Oradea. S-a schimbat foarte mult, s-a dezvoltat foarte mult, economic, turistic, sunt foarte multe job-uri noi în piața de muncă industrială. Și în Timișoara la fel.”  Un medic din Franța remarcă o îmbunătățire punctuală: „Sectorul șase arată mult mai bine decât acum trei ani [când am plecat].”

În schimb, cei care provin din localități mai mici, descriu stagnare sau degradare, iar această percepție se leagă, în concluziile studiului, de dorința de „schimbare radicală”. Un muncitor din Spania afirmă: „Orașele au rămas mici. Intri într-un oraș zici că te duci undeva la țară, într-o comună. (…) la mine în [oraș din Muntenia] s-a umplut de amaneturi, farmacii și săli de jocuri.” O îngrijitoare din Italia sintetizează nemulțumirea la nivel local: „Eu vorbesc la nivel local, sunt din [comună dintr-un județ al Munteniei]. De 30 de ani doar s-a distrus, fără să se construiască nimic, fără să se dezvolte nimic.”

Peste aceste diferențe, cercetarea identifică un numitor comun: antipatia puternică față de politicieni, văzuți ca un grup rupt de realitatea celor obișnuiți. Mateescu consideră că această percepție, în care clasa politică apare ca o „clasă socială aparte”, „arată potențialul populismului în viitor”.

În focus grupuri, nemulțumirea se exprimă prin propuneri punitive și prin acuzații de dublu standard: „Eu aș interzice oricărui politician ca famiile lor să se trateze la spitale de afară sau copiii lor să învețe afară. Eu i-aș forța pe toți să-și ducă familiile în spitalele noastre și copiii în școlile noastre. Poate așa o să observe și ei ce se întâmplă și o să schimbe ceva”, spune un șofer din Marea Britanie care a votat cu Nicușor Dan.

Un alt participant, votant George Simion, afirmă: „Am impresia că ei trăiesc în bula lor și nu sunt conectați cu ceea ce se întâmplă real. Ei nu știu adevăratele probleme din societate.” Iar un șofer din aceeași țară vorbește despre privilegii și lipsa consecințelor: „Orice faci ca om simplu ești tras la răspundere și plătești. Ei nu.”

Studiul mai reține că diaspora care a votat George Simion este „definită de suferință”, cu dezamăgire față de direcția țării, o evaluare critică a propriului statut și, adesea, nefericire legată de traiul în străinătate. În acest tablou, speranța în Călin Georgescu este descrisă ca un mecanism de echilibrare psihologică a „tristeții și pesimismului” dominante.

O chelneriță din Germania explică astfel opțiunea: „Eu l-am votat pe George Simion deoarece în spatele acestui om este un om care chiar își iubește țara: Călin Georgescu.” Un votant din Franța spune că a respins ideea reprezentării europene prin Simion, dar a asociat-o cu influența lui Georgescu: „Pentru mine nu ar fi fost OK să mă reprezinte Simion la nivel european. Dar m-am gândit că dacă ieșea el era foarte mult sub tutela lui Călin Georgescu. Toate ideile bune spuse de Simion erau de la Călin Georgescu.”

În plan ideologic, concluziile notează că votanții lui George Simion nu au o identitate conservatoare clară, iar axa centrală ar fi „etatismul redistribuționist” cu trăsături socialiste. Temele de tip „război cultural” sau limitarea drepturilor minorităților sexuale sunt descrise ca având o importanță foarte mică pentru acest electorat, existând chiar „o puternică antipatie la adresa BOR”.

În același timp, Mateescu susține că apariția unui partid de stânga care să revendice apărarea intereselor României mai sărace (și implicit ale diasporei muncitorești) ar afecta „extrem de defavorabil” viitorul AUR.