Cel mai periculos virus din istoria planetei

Coronavirus în sus, coronavirus în jos. Coronavirus în China, Italia, Spania, România, SUA ș.a.m.d. Vai, ne omoară! Criză globală!

Între timp planeta respiră. Avioanele, navele maritime, mașinile și fabricile poluează aerul din ce în ce mai puțin. Nu se mai fură lemne din păduri, iar animalele, sper eu, vor fi sacrificate tot mai puțin pentru bunăstarea noastră în această perioadă. Păcat că nu putem ieși din casă pentru a ne bucura cum trebuie de aerul curat din aceste zile. Asta e singura criză de fapt, că nu ne putem bucura. Și nici nu merităm.

Încep să mă întreb dacă sunt într-adevăr oamenii cei care încearcă să elimine acest virus sau este planeta cea care încearcă să elimine rasa umană. În final, tot un virus este și rasa noastră, doar că e mai greu de eliminat fiindcă este un virus conștient de sine și inconștient față de tot ceea ce-l înconjoară. Poate chiar cel mai periculos virus din istoria planetei. Coincidență sau nu, pandemia asta de coronavirus a plecat din cea mai poluată și populată țară din lume, renumită în același timp și pentru lipsa ei de empatie față de faună.

Am citit zilele trecute un text publicat pe Facebook pe această temă la care mă gândesc fără încetare de atunci. Nu am reușit să găsesc autorul original pentru a-i acorda meritul, dar pe mine m-a făcut să reflectez și vi-l redau mai jos, poate veți dori să reflectați și voi.

„În momentul acesta, în care toți sunt panicați, eu mă gândesc numai la cât de mult respiră Pământul acum: avioanele sunt la sol, mulți am lăsat mașinile în parcare, făbricile nu mai poluează, vasele de croazieră au acostat în porturi, iar oamenii stau liniștiți în casele lor.

Cred că merită natura să se bucure și ea de un moment de respiro, așa că dragi păsări, urși, căprioare, vulpi, mistreți, căței, pisici, veverițe, toate animalele planetei, din apă, aer și de pe uscat, dragi copaci, dragi oceane, dragă aer: iertați-ne pentru cât de răi și egoiști am ajuns! Merităm tot ce avem acum, fiindcă noi nu știm să ne oprim decât atunci când suntem pedepsiți. Iar Mama Natură știe sa ne pedepsească aspru!

Bucurați-vă de aceste clipe de liniște, de aceste momente în care timpul parcă trece greu între o inspirație și o expirație, momente în care noi vă lăsăm în pace! E rândul nostru să simțim suferința pe care v-am cauzat-o de mii de ani încoace!

Sper totuși să ne trezim curând ca după un vis urat și să trăim în armonie, măcar un pic mai bine ca înainte. Să dăm mâna cu toții și să ne iubim mai mult decât ne rănim… animale, oameni și natura!”