Doi soți, foști polițiști în România emigrați în Franța, au devenit viticultori. Fostul proprietar al fermei lucrează pentru ei

Ionela și Darius Jianu, doi soți de naționalitate română în vârstă de 39 și, respectiv, 35 de ani, s-au mutat recent la moșia viticolă unde au lucrat timp de 10 ani.

Foștii lor șefi, Pierrick și Dominique, îi sprijină acum în diverse moduri, inclusiv prin vânzarea treptată a fermei viticole pe care au deținut-o în localitatea La Chapelle-Heulin (departamentul Loire-Atlantique) din regiunea viticolă Nantes.

Conform publicației Pleinchamp, cei doi foști proprietari rămân în apropierea familiei Jianu pentru a-i ajuta. Dominique își oferă ajutorul voluntar, iar Pierrick a devenit angajatul lor. În ciuda dificultăților întâmpinate, această poveste a transferului de proprietate este pe cât de interesantă, pe atât de frumoasă.

Viața rezervă tuturor multe surprize, așa cum Ionela și Darius, care acum 13 ani erau polițiști în România, în prezent sunt viticultori în Franța. Aceasta a devenit o realitate din octombrie 2022, când au devenit oficial proprietarii unei crame de 45 de hectare în La Chapelle-Heulin.

În luna martie, în cadrul Târgului Podgoriei Nantes, Expo-Vall, unul dintre vinurile produse pe domeniul „Familia Jianu” a primit o medalie.

Franța, un paradis?

Familia Jianu are în prezent patru membri, Ionela și Darius, împreună cu cei doi copii ai lor, Sasha și David, de nouă și respectiv trei ani.

În momentul în care au ajuns în Franța, în 2010, erau un cuplu tânăr proaspăt căsătorit. Nu vorbeau franceza și nu aveau intenția de a se stabili acolo.

Au venit la propunerea părinților Ionelei, care trăiau și lucrau în Franța. Darius era cel mai dornic de o schimbare de peisaj, iar Ionela îl urma, deși nu era convinsă că Franța este „paradisul” descris de părinții ei. „Am spus că vom încerca”, și-a amintit ea.

În România, situația lor profesională și socială era foarte confortabilă: ambii aveau studii superioare (Ionela avea două mastere în management și economie, iar Darius un master în drept) și erau polițiști.

Profesia le asigura un salariu ridicat în comparație cu nivelul standard din țară. Cu toate acestea, activitatea lor implica riscuri, constrângeri și situații dificile, care deveneau tot mai grele de la o zi la alta.

În consecință, în 2010, au luat decizia să se îndrepte către Franța și Nantes, unde părinții Ionelei știau că există cerere pentru tineri motivați.

Într-adevăr, amândoi s-au angajat rapid în domeniul agricol, unde alternau lucrul între viticultură și grădinăritul în sere. Ionela încă nu era pe deplin convinsă: salariile erau bune, mai ales plata orelor suplimentare, iar în câteva luni au învățat să vorbească franceza.

Cu toate acestea, găsirea unui loc de cazare era dificilă pentru un muncitor sezonier român. Ionela regreta inclusiv „statutul social” pe care îl avea în țara sa natală și, uneori, prejudecățile față de românii care lucrau în agricultură.

„A trebuit să le prezint bonurile de salariu pentru a dovedi că aveam un venit real”, și-a amintit ea.

O ancorare progresivă cu pământul

„Și totuși Darius a dorit să rămână”, a dezvăluit Ionela motivul rămânerii lor acolo. Cuplul a decis să continue aventura lor în Franța: au găsit cazare în Vallet, în inima regiunii viticole Nantes, și amândoi și-au continuat cariera în viticultură. Au fost angajați împreună la moșia condusă de cei doi viticultori, Dominique Coraleau și Pierrick Babonneau.

Relația cu cei doi șefi a fost bună, iar de-a lungul anilor, amândoi și-au dezvoltat și îmbunătățit abilitățile. „Învățăm rapid și munceam din greu”, au precizat ei.

Pe măsură ce cererea de forță de muncă în sectorul viticol a scăzut, Ionela și Darius s-au dovedit de neprețuit în recrutarea de muncitori sezonieri din România.

La cererea lor, în 2017 li s-au oferit contracte de muncă permanente, ceea ce le-a permis să-și cumpere o casă la aproximativ douăzeci de kilometri distanță de domeniu.

Legăturile lor cu Franța s-au întărit, mai ales că au devenit părinți pentru primul lor copil, iar Ionela, care a crescut în mediul urban, a început să se obișnuiască cu viața rurală.

Șefii lor le-au oferit în 2019 oportunitatea de a prelua conducerea afacerii. Dominique plănuia să se pensioneze în 2022, iar Pierrick mai avea câțiva ani înainte de a face același pas, dar nu dorea să conducă afacerea singur și nici să se asocieze pe termen scurt.

Niciunul dintre copiii lor nu dorea să preia această afacere. „La început am crezut că e o glumă, nici nu ne-am imaginat vreodată asta”, a mărturisit Ionela, în timp ce Darius, pasionat de lucrul în vie, se vedea deja în rolul de viticultor șef.

The Farm Settlement Adventure

Cu puțină teamă în suflet, dar totuși motivată de dorința de a merge înainte și de pasiunea pentru antreprenoriat, Ionela l-a urmat încă o dată pe soțul ei în această aventură.

Transferul proprietății nu a fost deloc simplu dar, din fericire, ei și vânzătorii lor au beneficiat de sprijinul a doi consultanți de management și a camerei de agricultură din regiune.

În numai doi ani, Darius și Ionela au obținut un BPREA (Brevetul Profesional pentru Responsabil de Exploatație Agricolă). Prin validarea experienței lor anterioare și ca cetățeni UE, au avut dreptul să solicite sprijin financiar pentru instalare.

Din punct de vedere financiar, procesul de achiziționare a fost complex, dar a „trecut economic”: Jianu a achiziționat utilajul necesar. Cu toate acestea, ei au rămas chiriași ai clădirilor și terenurilor (majoritatea deținute de terți) și au un credit de vânzător cu Pierrick și Dominique pentru stocul de vin.

Dar Pierrick nu s-a oprit doar la acordarea acestui credit. El va rămâne pe domeniu câțiva ani, dar nu ca șef, ci ca angajat! „Am vrut să le ofer libertate totală, fără a-i dezamăgi”, a precizat el.

„Dacă aș fi transmis afacerea copiilor mei, i-aș fi însoțit, deci de ce să nu îi însoțesc pe Darius și Ionela? Avem o înțelegere, totul este scris”, a adăugat el.

Faptul că Pierrick a rămas alături de ei pe domeniu înseamnă în mod clar un fel de garanție în favoarea instalării cuplului. „Suntem conectați. Oferta noastră este o victorie pentru toți. Eșecul lor ar fi și eșecul meu”, a explicat Pierrick.

Întrebări, capcane, gelozii

Însă această formă de transmitere „non-standard” a ridicat multe întrebări și poate chiar gelozie din partea celorlalți. „Uneori ni s-a spus că încă nu suntem acasă”, au mărturisit cei doi soți.

Pierrick încă mai are cheile și vine atunci când dorește. A fost decizia cuplului să îi lase cheile. „Totuși, avem o relație de încredere, iar acesta este fundamentul”, au explicat ei.

Mai mult, această încredere reciprocă nu înseamnă că nu au existat discuții. Eau existat, pentru că cei trei protagoniști au „caractere puternice”.

Dar ei se cunosc deja de 10 ani, iar Pierrick Babonneau, în calitate de administrator al cooperativei Terrena, este obișnuit cu schimbul de idei și discuțiile constructive.

„Îmi dau aproximativ cinci ani să le transmit totul”, a precizat Pierrick. El a fost cel care i-a încurajat să încheie o asigurare împotriva înghețului, un lucru obișnuit în sector.

„Dar nu am înțeles că referința lor era media departamentală, nu cea a proprietății”, a regretat Pierrick, în timp ce pentru eticheta de mediu cu valoare ridicată, este invers! Eticheta nu a fost actualizată după instalarea lor, deși practicile agronomice au rămas aceleași.

Suspendarea etichetei ar fi putut fi fatală pentru instalare, deoarece 30 de hectare din moșie au un contract cu Orchidee – casa de vin, filiala de vinuri Terrena, sub rezerva respectării cerințelor acestui contract. Din fericire, cu puțină bunăvoință din partea cooperativei, se va putea aștepta obținerea noii certificări.

„Noaptea dormim mai puțin bine”

Noii proprietari se confruntă în prezent cu numeroase probleme administrative și de reglementare, iar situația este și mai complicată pentru ei pentru că sunt cetățeni români:

„Ne-a luat luni de luptă să obținem carnetul gri al tractorului!” Cei doi soți sunt conștienți și de îngrijorările angajatorilor locali: găsirea și menținerea forței de muncă.

„Avem nevoie de un șofer!”, a subliniat Ionela, care ar dori să-l ajute pe Darius. Cu toate acestea, deși au contacte privilegiate în România, noul lor statut de „șefi” nu le facilitează recrutarea de forță de muncă.

În continuare, se confruntă cu neînțelegeri și gelozii. Cu toate acestea, cel puțin Ionela știe că principala provocare în angajarea muncitorilor sezonieri români a fost și este găsirea unei locuințe. Ea este hotărâtă să lupte împreună cu alți colegi viticultori pentru a găsi soluții.

De la înălțimea funcției de manager, Ionela a recunoscut că doarme mult mai puțin bine decât înainte: „Am trecut de la două salarii… la nimic!”

Totuși, în același timp, ea recunoaște că îi place să învețe în fiecare zi. „În acest domeniu, trebuie să poți face totul. Este interesant! Și cred că Darius și-a găsit vocația în munca la vie”.

Dezvoltarea exportului în România

Planurile cuplului includ dezvoltarea vânzărilor directe pe cele cincisprezece hectare care nu sunt sub contract cu cooperativa Terrena.

Acestea vor fi destinate Franței, dar și exportului, în special în România și Serbia (cei doi vorbesc ambele limbi), pentru a promova vinurile din regiunile Loarei. „Acolo, vinul este industrial. Pentru ei, Franța este prestigioasă, dar ei cunosc doar vinul de Bordeaux”, au precizat ei.

Arma secretă a Ionelei pentru a atrage consumatorii români și sârbi vinul Pinot Gris, cunoscut și ca Malvasia: un vin alb demisec care se potrivește gusturilor locale. Domeniul deja are câteva astfel de vii și cultivarea acestora va crește în următorii ani.

„Iar pentru asta, îi mulțumesc din nou lui Pierrick, care tocmai le-a plantat, pe un teren care îi aparține, un hectar de Pinot Gris. La rândul său, Dominique a plantat Muscadet. „Astfel, vor avea vii tinere care vor produce bine… Dorim să reușească”, a conchis el.