Educația sexuală nu trebuie să vină din altarul Bisericii Ortodoxe Române

„Educație sexuală” și „Biserica Ortodoxă Română”. Această alăturare produce mereu fibrilații în societate, se iscă furtuni și curg râuri de insulte de-o parte și de alta. Pentru că nu știm să dialogăm, să vedem realitatea, mulți dintre noi nu știu nici acum că omenirea a ajuns în anul 2020 și că subiectele „tabu” nu mai au nicio noimă. Oricine poate apăsa o tastă și poate avea acces la orice gen de informație. Depinde doar dacă acea informație vine dintr-o sursă credibilă, științifică, logică, de bun-simț până la urmă. 

BOR a sărit cu un comunicat medieval în urma adoptării și publicării în Monitorul Oficial a Legii 45/3 aprilie, care prevede printre altele și obligativitatea organizării în școli a unor programe pentru viață și sănătate, inclusiv de educație sexuală. Da, medieval. Îmi asum termenul. Și mai adaug: ipocrit și primejdios pentru starea psihică a multor familii de români.  

„Considerăm că încadrarea în mod obligatoriu a elevilor în programe de educație sexuală reprezintă un atentat asupra inocenței copiilor, împiedicând dezvoltarea lor firească și marcându-i pe aceștia pentru întreaga viață.” – se spune într-un fragment al comunicatului BOR. 

Este firesc: instituția religioasă nu dorește să se deschidă, nu are nevoie de informație pentru că ea stăpânește doar dogme, ritualuri și discursuri manipulatoare. BOR trăiește în alt secol și simte cum pierde influență, putere și vizibilitate. Cred, personal, că ar trebui o discuție onestă despre statul laic, despre drepturile copilului și despre amestecul religiei în societate. O discuție la vedere, în care să se atingă absolut orice temă. Fără discriminare. 

Sexualitatea nu mai este de multă vreme un subiect ciudat în țările civilizate. Copiii au nevoie de satisfacerea curiozităților, au nevoie de răspunsuri ferme, corecte, imediate, nu pot fi ținuți în permanență în confuzie și necunoaștere doar pentru că noi, adulții, avem prejudecăți și credem încă în barza care parașutează bebeluși în case. Cei mici vor atinge subiectul la vârste pe care noi nici nu ni le putem imagina, vor începe să proiecteze imagini și să creeze singuri realități proprii dacă nu vom fi capabili să le prezentăm realitatea așa cum este.

Biserica interzice, copilul nu trebuie să gândească. Doar să asculte. Nu poate vorbi, el poate doar să asimileze „poveștile” cu fecioare neprihănite. Astfel, copilul se va ascunde și își va construi singur mediul din care va erupe la un moment dat. 

Ar trebui să vorbim despre tot. Să nu uităm despre tinerii care au murit la Colectiv și despre faptul că au fost etichetați „sataniști” de BOR, să nu uităm învrăjbirea pe care a produs-o în vremea referendumului pentru familie și faptul că a convins guvernul să calce în picioare un decret prezidențial pentru a discrimina alte religii minoritare. 

De ce are BOR atâta influență, de unde atât de multă putere, de unde pofta aceasta de a domina, controla și manipula gândurile și comportamentul oamenilor? 

Legea 45 din 3 aprilie este un „atentat asupra inocenței copiilor”. Serios? „Iubitorii” de copii din rândul preoților nu reprezintă același lucru? Doar educația sexuală din școli este periculoasă? Am uitat cazul Pomohaci? Se vede că da. De ce să nu vorbim despre curățirea din sânul preoțimii, despre deviațiile lor, despre păcătoșii lor, despre interesele lor politice, despre amestecul în campaniile electorale, despre felul în care se obțin zeci de milioane de euro, proprietăți, zeci de mii de hectare de pădure dăruite Bisericii de clasa politică?

Să amintim și rata avorturilor din România în ceea ce privește fetele minore. Este foarte mare în comparație cu media din UE. De ce? Pentru că avortul este „tabu”. Educația sexuală în școli nu e permisă pentru că nu vrea BOR. Pentru că funcționează doar abstinența, castitatea, fecioria până-n noaptea nunții, pentru că fetele sunt bune doar ca să fie mame și gospodine, să facă oale cu mâncare pentru bărbat și să dea cu mătura prin curte. 

Biserica Ortodoxă Română consideră că viața intimă trebuie lăsată în sarcina familiei, doar familia poate aprecia corect și obiectiv stadiul psiho-fizic și emoțional al copilului. Aș râde dacă nu ar fi de plâns. Cum apreciază acest stadiu doi părinți care nu au auzit niciodată de prezervative, de anticoncepționale, de boli cu transmitere sexuală? Aș vorbi deschis și despre adolescentele cu burta la gură, despre numărul de minore însărcinate din mediul rural. Poate că în viziunea Bisericii acest aspect e un „dar divin”, cine știe? Așa cum programele de educație sexuală sunt „unelte diavolești”.

BOR nu vede cu ochi buni educația sexuală în școli, dar să nu uităm că până mai ieri dorea ca orele de religie să fie obligatorii. Muma și ciuma, nu-i așa? Vorbim despre stat laic și stat religios? Ne aflăm într-o democrație europeană sau ne pregătim să tragem obloanele și să vină „preafericiții” în Guvern, Parlament și la Cotroceni? Cum ne-ar fi mai bine? Ne uităm, măcar în treacăt, la Convenția Drepturilor Copilului? Sau alegem să-i creștem și să-i educăm după legi divine? 

Știu, da, știu foarte bine că mulți vor veni din nou cu placa „creștinii sunt persecutați, li se încalcă dreptul la credință…” Nimic mai fals, dimpotrivă. Biserica este cea care încalcă mereu drepturi civile și dorește să-și impună punctul de vedere în școli, pe stradă, în familie. Fenomenul fertilității precoce este aproape inexistent în țările în care educația sexuală este prezentă în școli: Olanda, Danemarca, Suedia. Din nou discursul clasic: „nordicii sunt niște atei nenorociți, nu mai respectă nimic, nu mai există nimic sfânt”. Da, poate că așa este. Unele popoare s-au îndepărtat de religie pentru că aceasta, prin instituții, încalcă multe norme sociale actuale. S-au îndepărtat de religie. Atenție, nu de credință! Să nu amestecăm merele cu perele, sexul cu dragostea. Nu e bine, deși toate acestea vin de la Dumnezeu. Nu-i așa? 

Aș vorbi mai mult și despre „zeii moralității” din România. Dar sunt repetenți, săracii de ei, atunci când subiectul educației sexuale revine în atenția opiniei publice. Pentru ei e bine doar ce spune popa, nu ce face. Aceeași ipocrizie de secole-ncoace, aceași pitulare infantilă după poalele sutanei. Copiii nu au voie să afle ce este masturbarea, sexul, relațiile, protecția împotriva bolilor, nu au voie să aibă acces la informație corectă. Pentru că ea vine de la Soros, de la sexo-marxiști, de la haitele progresiste și de la reptilieni.

Da, râd iarăși. Pentru că BOR nu este preocupată de sănătatea tinerilor. Ci de pierderea treptată a influenței într-o societate care se deschide către informație, argument și spirit critic. Când pământul fuge de sub picioare, oricine devine agitat, isteric, oricine derapează și poate căpăta atitudini dictatoriale. Înțeleg și deplâng. Nu ne putem ascunde la infinit sub umbrela ipocrită a dogmei răstălmăcite, de aceea consider că răspunsul Bisericii în fața noii legi este aiuritor și periculos pentru o nație care dorește să intre în modernitate.