Înălțarea Sfintei Cruci, sărbătorită pe 14 septembrie. Obiceiuri și superstiții

Credincioșii ortodocși sărbătoresc pe 14 septembrie Înălțarea Sfintei Cruci (Ziua Crucii) cea pe care a fost răstignit Iisus Hristos. Este a doua sărbătoare importantă din noul an bisericesc după Sfânta Maria Mică și cea mai veche dintre sărbătorile creştine.

Încă din cele mai vechi timpuri se spune că data de 14 septembrie vesteşte sfârşitul verii şi începutul toamnei.

Calendarul popular consemnează această zi şi sub alte denumiri, cum ar fi Cârstovul Viilor (marchează începutul culegerii viilor) şi Ziua Şarpelui când se crede că şerpii şi alte reptile încep să se retragă în ascunzişurile subterane, hibernând până la primăvară.

Alte tradiţii spun că de Ziua Crucii se strâng ultimele plante de leac, care sunt duse, împreună cu flori şi busuioc, la biserică, pentru a fi puse în jurul crucii şi a fi sfinţite. Ele se păstrează apoi în casă, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite pentru vindecarea unor boli, dar şi la farmecele de dragoste.

Busuiocul sfinţit de Ziua Crucii se pune în vasele de apă ale păsărilor, pentru a le feri de boli, în lăutoarea fetelor, pentru a nu le cădea părul, şi la streşinile caselor, pentru a le feri de rele, în special de trăsnete. Oamenii atârnă în ramurile pomilor fără rod cruci de busuioc sfinţit, pentru o recoltă bogată în toamna viitoare.

Monedele sfințite în această zi, păstrate în portofel alături de o cruciuliță, aduc belșug și spor în muncă și la bani.

De asemenea, se spune că nu este bine să se mănânce usturoi, nuci, struguri și alte fructe cu semințe așezate în formă de cruce. Este recomandat să se țină post negru, aspru, pentru vindecarea sufletului și a trupului.

Preotul sfinţeşte în această zi via şi butoaiele de vin, pentru ca gospodarul să se bucure de o recoltă bogată. Strugurii din ultima tufă de vie trebuie păstraţi ca ofrandă pentru păsările cerului, motiv pentru care se numesc în limbaj popular strugurii lui Dumnezeu.