O poezie pe zi: „Drum fără drum” – Lorena Craia

Drum fără drum

Când mergi în negru, braț la braț,
Privește moartea cu nesaț,
Atinge-i poala, tremurând,
Apoi transformă-te în vânt.

Când mergi pe drumuri, răzvrătit
De-atâta suflet ghemuit,
Coboară-ţi vocea în balast,
Fii pentru moarte un contrast,

Opreşte lumea-n gândul tău,
Opreşte binele din rău,
Aşază totul în păduri,
Să crească-n ochi de cerbi şi muri.

Aseară n-a mai fost la fel…
Dormea cu moartea-un menestrel,
Nu era linişte deloc,
Nu era cântec şi nici joc,

Aşa cum licuricii toţi
Se mai jucau, bătând la porţi
Prin care tu redeschideai
O altă poartă către Rai.

Ştiu că îţi pare-a fi nedrept,
Dar moartea este un concept
Pentru cei singuri, repetând
Mai multe vieţi, din când în când.

Lorena Craia – 11 august, 2016, Constanţa