vineri, 22 noiembrie 2024
Informația fără granițe


O poezie pe zi: „Inscripție pe piatra de hotar” – Geo Dumitrescu

Scris de: Mihai Diaconu , înv Cultură Poezii - miercuri, 5 august 2020 Etichete: , , , ,

- Conținut sponsorizat -

Geo Dumitrescu (n. 17 mai 1920, București – d. 28 septembrie 2004) a fost un poet, traducător și scriitor român. Citește mai mult…

Inscripție pe piatra de hotar

- Continuarea după publicitate -

„Cin’ se ia cu mine bine,
îi dau haina de pe mine…”
(Cântec popular)

Slav aş fi fost, de nu eram latin,
latin aş fi, de n-aş fi fost şi dac –
dar a ieşit aşa: să fiu român,
şi eu cu soarta asta mă împac!

Mi-au dat şi alţii sînge şi cuvinte –
nisipuri galbene trecură-n zbor,
purtate-n vîntul Asiei, fierbinte,
să-ngraşe primitorul meu ogor.

- Continuarea după publicitate -

Şi din Apus, din Miazăzi, veniră
umane pulberi, umbre şi lumini,
cu bine şi cu rău mă vremuiră –
pe toate le-am sorbit în rădăcini.

Şi nu-i nimic străin – a’ mele-s toate,
dator nu sînt : plătit-am cu prisos ! –
că tot plătind uitucilor la rate,
cuţitul mi-ajunsese pîn’ la os !

Dar am rămas aşa cum scrie-n carte –
priviţi-mă, si-o să vedeţi uşor
că nu-s asemeni nimănui în parte,
deşi,-ntr-un fel, vă semăn tuturor.

Sînt bucuros de oaspeţi si prieteni ;
deschisă-i poarta, inima si ea ;
binevenit vei fi sub mîndre cetini,
în munţii mei, la caldă marea mea.

Îmi dai un sfat ? Te-ascult cu luare-aminte.
O mînă de-ajutor îmi dai ? Mulţam !
Dar nu cumva să-ţi bîiguie prin minte
că asta-i ţara cailor de ham !

- Continuarea după publicitate -

Poftiţi, deci, staţi la masă, staţi la soare ! –
un loc prielnic vă păstrez, amici;
v-astept cu mintea plină, gîndu-n floare
(că nu-i de lipsă fosforul pe-aici !…)

Întind spre toată zarea poduri bune :
primesc şi dau întregului Pămînt;
nu-i gînd viclean în mine să răsune,
dar nici stăpîn nu caut: eu îmi sînt!

Învăţ, cîntînd sau nu, şi limbi străine,
mi-or folosi – în mintea mea socot –
dar mă gîndesc de-asemeni că e bine
să mă pricep întîi şi-ntîi să-not !…

Şi, iată, simt aşa cum scrie-n carte –
priviţi-mă, şi-o să vedeţi uşor
că nu-s asemeni nimănui, în parte,
deşi,-ntr-un fel, vă semăn tuturor.

- Continuarea după publicitate -

Că slav eram, de n-aş fi fost latin,
latin aş fi, de nu mi-ar zice dac –
dar a ieşit aşa : să fiu român –
şi vreau cu toată lumea să mă-mpac !

Geo Dumitrescu