Româncă din Italia, victima violenței domestice încă din copilărie. Abuzată de tată și concubin, dar salvată de fiica sa

Aurora, o tânără româncă de 22 de ani, rezidentă în Italia, a împărtășit povestea sa de supraviețuire în fața violenței domestice, începută din copilărie și continuată în viața adultă.

Abuzurile au început încă din România, unde tatăl său agresiv o bătea pe ea și surorile sale pentru mici greșeli, relatează site-ul publicației  Redattore Sociale. Situația s-a agravat în Italia, unde tatăl a devenit și mai violent și posesiv.

„De când eram foarte mici ne bătea peste mâini, pe mine și pe surorile mele. De exemplu, atunci când verișoarele ne făceau unghiile cu ojă, în joacă.

Când ne-am mutat în Italia, a devenit mai rău, bea și juca (la jocuri de noroc – n.r.), ne bătea, pe mama și pe noi, ea nu făcea nimic să ne protejeze.

Cu cât creșteam, cu atât devenea mai posesiv, nu ne lăsa să mergem în excursii școlare, ne bătea dacă ne vedea salutând colegii la ieșirea de la școală, ne insulta. Odată mi-a legat mâinile și mi-a pus capul sub apă rece, pentru că nu i-am spus parola de la Facebook”, a povestit fata.

Salvarea a venit de la fosta ei învățătoare, care a observat vânătăile și le-a încurajat să meargă la poliție. Asta a dus la transferul lor într-o casă de copii.

La 18 ani, Aurora a părăsit sistemul de asistență socială și s-a mutat la Roma, unde a început viața profesională. Acolo, însă, a întâlnit un bărbat cu care a avut o relație abuzivă și s-a agravat după nașterea fiicei lor.

„La început, totul mergea bine, el era calm, eu eram foarte îndrăgostită, am mers să locuiesc cu el. Apoi a început să se vadă cu alte femei și să mă trateze rău, eram geloasă și el îmi spunea că sunt nebună, mă insulta și a început să devină din ce în ce mai agresiv.

Consuma alcool și substanțe interzise și deseori își pierdea controlul. Într-o seară, după o ceartă, m-a strâns de gât, mi-a spart telefonul și m-a închis pe balcon.

Dar eu mereu îl iertam, nu puteam să mă îndepărtez: voiam să plec, simțeam că trebuie să o fac, dar nu puteam. În schimb, m-am îndepărtat de cei care țineau la mine: de prietenii mei, de sora mea”, a povestit ea.

Decizia de a-l părăsi în cele din urmă a fost stimulată de un incident violent în prezența fiicei lor.

„Fiica mea m-a salvat. Pentru mine nu conta nimic, dar pentru a o proteja pe ea am reușit să fug. Totuși, cred că noi femeile ar trebui să fim mai bine protejate când denunțăm: nu m-am simțit niciodată în siguranță, el putea să se apropie când voia și am riscat mult”, a spus tânăra.

Drumul spre libertate a fost greu, cu provocări continue și lipsa unui sprijin adecvat din partea autorităților.

„Am mers să trăiesc într-o cameră lângă tatăl meu, nu aveam altă opțiune, nu aveam nimic. Dar într-o seară el – (tatăl fetiței, n.r.) a venit, sub pretextul că vrea să-și vadă fiica, și a insistat să avem relații intime, m-a lovit cu palmele și pumnii.

Am chemat carabinierii, ca să-l fac să plece. A intervenit Serviciul Social de Urgență și m-au îndrumat către un centru de primire. Dar chiar și acolo, el venea când voia.

Nu mă opuneam, țineam la el, în ciuda tuturor lucrurilor, voiam ca el să aibă relații cu fiica, deoarece mie îmi lipsea o familie. Dar când venea, pretindea să avem relații intime, mă insulta, mă agresa.

Nu m-am simțit protejată, nici după ce l-am denunțat. Putea veni când voia și eu continuam să cedez: într-o zi am mers să-l vizitez, voia să-și vadă fiica și avea nevoie de ajutor pentru a spăla rufele, nu știam să-i spun nu, țineam atât de mult la el.

Era complet beat, a început să mă insulte. La un moment dat m-a lovit cu pumnii în timp ce țineam bebelușul în brațe, nu știu cum am reușit să rămân în picioare.

Mi-a pus mâinile la gât și a strigat «Te omor!». Am reușit să fug, cu bebelușul în brațe care plângea. Odată întoarsă la centrul de primire, am sunat la poliție și l-am denunțat”, a mai povestit Aurora

Ulterior, ea a fost transferată într-o casă de familie cu condiții proaste, unde a pierdut custodia fiicei sale, care a ajuns să fie transferată într-un cămin de copii la Roma.

„Cu ajutorul asistentei sociale, care era de partea mea, m-am mutat la Tivoli și am început un curs pentru a deveni infirmieră. A fost o perioadă fundamentală, dar foarte grea. Plecam devreme pentru a urma cursul, mergeam să-mi vizitez fetița de câte ori puteam și, între timp, lucram pentru a strânge niște bani.

A fost greu, dar am terminat cursul cu cele mai bune note și am găsit imediat un loc de muncă, un loc de muncă adevărat, cu un contract regulat, într-o clinică din Guidonia. Acum aștept doar să-mi iau fetița lângă mine,” a spus Aurora, pregătindu-se pentru o audiență la tribunal și sperând la reunirea cu fiica sa.

„El este liber și în tot acest timp doar eu și bebelușul plătim. Știu că am riscat mult, a fost fetița care m-a salvat, pentru că protejând-o pe ea, m-am protejat și pe mine. Altfel, nu aș fi fost capabilă să mă îndepărtez și cine știe ce s-ar fi întâmplat”, a mai precizat tânăra mamă.

Povestea acestei tinere românce a fost prezentată de presa italiană cu ocazia Zilei Internaționale pentru Eliminarea Violenței împotriva Femeilor pentru că este una de curaj și determinare din acest punct de vedere, Aurora reprezentând o voce puternică pentru schimbare.

„Când văd ce se întâmplă, când aud știrile despre violențe și femei ucise, cred că legile ar trebui să fie mai stricte și procesele mai rapide. Eu, până la urmă am denunțat, am cerut ajutor, asta trebuie să faci, să te îndepărtezi de cine te rănește, niciodată de cei care te iubesc.

Dar trebuie să fii ajutată, singură nu poți, nu-ți dai seama. Niciodată nu m-am simțit cu adevărat protejată, el putea să vină când voia și eu mă temeam.

Acum încep de la zero, cursul pe care l-am urmat a fost punctul de cotitură, esențial pentru a începe viața de la capăt. Mi-a asigurat un loc de muncă pe care îl iubesc și care îmi oferă stabilitate. Acum aștept doar să-mi iau fetița lângă mine”, a conchis ea.