Români în lume: Marcela Szentgyorgyi, autoarea volumului „Mâinile mamei mele”. O oglindă a emigrantului român

Viața românilor plecați în ultimii zeci de ani în străinătate a devenit subiect de film, teatru și sursă inepuizabilă pentru cei care mânuiesc cu dibăcie condeiul și aștern pe hârtie fapte, întâmplări, trăiri ale timpurilor pe care acești oameni le trăiesc. Și cine ar putea descrie mai frumos și mai adevărat dorurile și nostalgia, chinurile și sacrificiile, dezrădăcinarea și nevoia de apartenență, decât ei, cei plecați? Cartea „Mâinile mamei mele” semnată de Marcela Szentgyorgyi a apărut la editura Floare de iris, din Iași, la 1 iunie 2021 și este o oglindă a emigrantului român.

Marcela Szentgyorgyi s-a născut la Târnăveni, județul Mureș, la 3 octombrie 1969 și de 11 ani trăiește împreună cu familia la Göteborg, în Suedia. Emoțiile, gândurile, trăirile care i-au invadat sufletul și mintea în acești ani, de când se află departe de pământul natal, i-au devenit inspirație și astfel a ieșit recent de sub tipar prima sa carte.

„În rândurile acestei cărți nu plâng doar durerea mea”, ne-a mărturisit autoarea. „Plâng durerea celor mulți plecați din țară, care și-au lăsat părinții îndurerați, rezemați de stâlpul porții vechi. O imagine ca un semn făcut cu fierul înroșit în sufletele noastre, când, la întoarcere, nu-i mai găsim pe nicăieri. Găsim doar casa gata să cadă, iarba necosită, poarta ruginită. Pustiu… gol… dureros de pustiu… Aici nu e doar durerea mea. E durerea unei națiuni… a unui popor.”

Cu sufletul între două lumi

„Atunci, în acea zi de iulie, pe aeroportul din Cluj, m-am întrebat pentru prima oară: Unde e casa mea acum? Acolo, în orășelul acela micuț, din inima Ardealului, în căsuța de la capătul străzii cu mușcate la ferești și curtea plină de busuioc și Regina nopții? Sau în orașul acela enorm, situat pe malul Mării Nordului? Mi s-au umplut ochii de lacrimi. Îmi doream un răspuns atunci, pe loc. Era atât de arzătoare dorința de a afla, încât am început să îl caut în privirile oamenilor din jurul meu. Îmi venea să strig din toate puterile: Unde e casa ta acum? Dar a ta?… A ta? Fiecare își lăsase pe cineva drag acasă. Toți și-au smuls sufletul din rădăcini în încercarea de a-l sădi în altă parte. Câți, Doamne, vor reuși? Oare va mai prinde vreodată rădăcini? Departe de țară? Departe de ai noștri? Acolo, printre străini?”

„Acasă” nu mai e un loc, ci un sentiment

„Când spun acasă simt miros de cozonac. Miros de pâine caldă, proaspăt scoasă din cuptor, din care rupeam pe furiș. Acasă e mama pe care o văd aievea frământând aluatul, cu mâinile ei mici și moi.”

Întoarcerea, între minte și suflet

„Dacă mi-ai întreba sufletul de vreau să mă întorc definitiv în România, ar răspunde: Azi! Dacă-mi întrebi mintea, ar spune nu cred. O bucată din suflet mi-a rămas acolo, în țară, pentru totdeauna, dar ca mamă voi alege să trăiesc aici, în străinătate, unde sunt copiii mei.”

Cartea „Mâinile mamei mele” semnată de Marcela Szentgyorgyi se poate cumpăra de pe site-ul editurii Floare de iris la următorul link: https://www.editurafloaredeiris.ro/produs/mainile-mamei-mele/. De asemenea, în Italia mai poate fi găsită la magazinul „La 3 pași”,  Via della Stazione di Cesano 468 Roma.