Români în Spania, de la căpșunari la antreprenori agricoli. „În țară nu știu unde ai putea vinde produsul pe care îl faci”

În anii 2000, românii își făceau bagajele și plecau spre necunoscut, căutând o viață mai bună în Spania. Au fost atrași de câmpurile de căpșuni și salariile de 6-7 ori mai mari decât în România. Așa a apărut fenomenul „căpșunarilor”, un termen inventat de români pentru români, odată cu intrarea în Uniunea Europeană.

Astăzi, mulți dintre acești „căpșunari” au devenit patroni ai plantațiilor de căpșuni din Spania, relatează Observator într-un video reportaj.

Călin, unul dintre acești români, a plecat din România în 2000 la cules de căpșuni

Acum, el deține 6 hectare de teren în Spania și, după o campanie reușită, poate strânge între 20.000 și 40.000 de euro. Cu ajutorul fondurilor europene, a investit într-un sistem eficient de cultivare, care îi permite să recolteze fructele cu doar cinci angajați.

Întrebat dacă ar fi putut face asta și în România, Călin a spus: „În țară nu știu unde ai putea vinde produsul pe care îl faci. Aici ai un depozit unde poți să mergi să dai marfa.”

Aceasta este marea problemă a micilor fermieri români: lipsa infrastructurii necesare pentru a concura cu produsele de import.

Sorin, un alt exemplu de succes, a ajuns în Spania în 2004, imediat după terminarea liceului

După ani de muncă grea, a reușit să devină proprietar al plantațiilor pe care odată lucra pentru alții.

„Noi am învăţat bine. Toţi colegii mei puteam să ridicăm România, să fie peste ei. Că noi la muncă suntem mai buni şi mai deştepţi şi mai inteligenţi”, este de părere Sorin.

În localitatea Lepe, din sudul Spaniei, trăiesc și muncesc mii de români. Printre sutele de sere de la marginea localității, poveștile lor de succes sunt numeroase. Maria, stabilită în Spania de 20 de ani, spune: „Eu unde m-aș duce, tot româncă sunt. Chiar dacă m-am mutat de 20 de ani. N-aș da țara mea pe nimic.”

Marius Trașcă, frizer și scriitor, a devenit cunoscut în Madrid datorită cărții sale, „Cel mai iubit dintre căpșunari”, care descrie experiențele românilor din diaspora

Marius a venit în Spania acum 16 ani, după ce părinții lui au plecat pentru o viață mai bună. A pornit, ca toţi românii, de jos. A împărţit pliante, a fost paznic, a lucrat şi pe şantier. Acum are o frizerie:

„Cel mai greu moment al meu a fost când, de pe băncile facultății, m-am văzut cu un sac de ciment în brațe. Ieri mă saluta rectorul facultății, iar acum îmi zice nea Ilie: Hai, mă, adu sacul ăla!” spune Marius, reflectând asupra dificultăților întâmpinate.

Românii din Spania au reușit să transforme dificultățile în oportunități. Cu toate acestea, dorul de casă persistă. Marius recunoaște: „E un dor continuu. Orice te-ar face pe moment fericit în altă țară, mereu îți aduce aminte de puținul de acasă.”

România, privită prin ochii acestor emigranți, nu s-a schimbat prea mult. Maria concluzionează: „O văd fatal. E țara mea, mă doare, dar nu văd multe schimbări. Chiar deloc nu văd.” Video AICI.