„Bunătatea românilor mi-a redat credinţa în umanitate.” Studenții străini din Ucraina care au trecut prin România spun lumii întregi cât de buni suntem

Sute de studenţi indieni, care au părăsit în grabă Ucraina din cauza războiului, au o profundă recunoştinţă faţă de români şi doresc acum să facă donații adăposturilor care le-au oferit refugiu în cele mai negre zile din viața lor.

Dragostea şi grija pe care studenții flămănzi, obosiţi şi în multe cazuri traumatizaţi, le-au primit de la români, i-au impresionat profund. Acum, ei vor să dea înapoi bani nu ca o rambursare, ci ca o recunoștință.

Nikhil Kumar, student în anul patru la Universitatea de Medicină din Ternopil povestește pentru publicația Times of India: „Am văzut tot ce era mai rău până când am trecut graniţa. Încrederea mea în oameni era aproape distrusă. A fost o perioadă groaznică”.

„Cu toate acestea, bunătatea românilor mi-a redat credinţa în umanitate. Localnicii ne-au oferit pe tarabe mâncare, pantofi şi alte lucruri pentru fiecare student care venea din Ucraina”, a adăugat el.

Kumar a trebuit să stea trei zile în adăposturile românilor. „A fost ca un balsam pentru suflet. Ne-au făcut să ne simțim îngrijiţi şi ne-am simțit confortabil”, a spus tânărul indian.

„Doresc să fac ceva. Nu numai eu, ci majoritatea dintre noi care am fost binecuvăntaţi cu ospitalitatea romănească ne dorim să facem ceva pentru cei care ne-au ajutat.

Vom pune în comun bani şi le vom trimite ca semn de recunoştinţă. Nu îi putem răsplăti pentru ceea ce au făcut pentru noi, ci este doar un mod de a spune că nu vom uita niciodată”, adaugă Kumar.

Studenții indieni își amintesc cum familiile de români îi vizitau în adăposturi şi îi întrebau mereu dacă mai au nevoie de ceva apoi, zâmbitori, îi încurajau: „Nu vă faceţi griji, noi suntem familiile voastre aici”.

Abhas Parihar, student la medicină în anul cinci, care abia a ajuns acasă vineri, 4 martie, în Bhopal (capitala statului Madhya Pradesh), nu se poate opri din a povesti tuturor despre ospitalitatea și căldura românilor.

„Au dat un exemplu de a ajuta străinii în condiţii atăt de groaznice”, a spus el. La rândul ei, mama lui Abhas, Sunita Parihar, a mulțumit românilor: „Nu voi uita niciodată că a existat cineva în altă parte a lumii care a avut grijă de fiul meu”.

Un alt student la medicină, Sanskar Verma, își amintește că studenţilor indieni le-a fost foame timp de zile întregi, până cănd au trecut granița. Unii dintre ei chiar au fost răniţi.

„Dar ne-am simţit ca acasă în România. Populaţia locală a dovedit că umanitatea este cel mai bun lucru de pe Pământ. Familiile noastre au vorbit la rândul lor cu ei şi au fost fericiţi”, a mărturisit Sanskar.