Uniformele polițiștilor și militarilor din mai multe țări UE sunt fabricate de muncitori exploatați în România

O anchetă condusă de organizația non-guvernamentală We Social Movements (WSM) a scos la iveală faptul că uniformele polițiștilor și soldaților belgieni sunt fabricate de muncitori români exploatați chiar în țara noastră. Potrivit raportului făcut public de WSM, care se ocupă de apărarea drepturilor muncitorilor şi drepturilor la protecție socială, românii exploatați sunt angajați a două firme românești care sunt deținute de două companii din Belgia, Seyntex și Sioen Industries.

„De multe ori consumatorii, factorii de decizie și întreprinderile cred, în mod greșit, că dacă hainele sunt confecționate în Europa, atunci sunt fabricate în condiții bune de muncă. Această himeră este invocată adesea și în timpul discuțiilor noastre cu companiile belgiene din sectorul textil și al îmbrăcăminții. Cu toate acestea, rapoartele campaniei Clean Clothes arată o imagine cu totul diferită, mai ales atunci când analizăm condițiile de muncă din țările producătoare care sunt membre ale Uniunii Europene. În unele dintre aceste țări, precum România și Bulgaria, diferența dintre salariul minim și cel primit este egală cu cea din Bangladesh. Muncitorii trebuie să apeleze la împrumuturi pentru a supraviețui, iar orele suplimentare fie nu sunt plătite, fie sunt prost plătite”, se arată în document.

WSM a decis așadar să arunce o privire asupra companiilor belgiene de textile și de îmbrăcăminte cu filiale de producție în România și a intervievat angajații mai multor fabrici pentru a descoperi condițiile în care aceștia lucrează și trăiesc. Documentul prezentat de ONG-ul belgian oferă așadar un rezumat al principalelor informații descoperite. Interviurile au avut loc în iunie-iulie 2018, mai precizează organizația, iar rezultatele includ cercetări efectuate în două fabrici din țara noastră care aparțin celor două companii belgiene: Motexco (deținută de compania belgiană Seyntex) și Siorom (deținută de compania Sioen Industries).

În raport sunt descrise anumite elemente esențiale din dreptul muncii în România:

• Săptămâna normală de muncă este fixată la 40 de ore pe săptămână;
• În 2018, salariul minim din România a fost stabilit prin lege la 1.900 RON brut, sau 1.162 RON net (circa 240 de euro net pe lună). În 2020, salariul minim în țara noastră a fost majorat la 2.230 RON (aproximativ 470 EUR) pe lună, adică un salariu net de 1.346 lei (aproximativ 280 EUR pe lună). De asemenea, documentul indică faptul că „ în sectorul îmbrăcămintei și al textilelor, de obicei se plătește salariul minim, care este totodată printre cele mai scăzute din Europa”;
• Salariul minim stabilit prin lege este în același timp cu mult mai mic decât „salariul minim de subzistență”, care reprezintă salariul minim necesar pentru a asigura nevoile de bază ale lucrătorului și ale familiei sale. În cadrul interviurilor realizate de WSM, angajații au indicat faptul că ar avea nevoie de aproximativ 747 de euro pe lună pentru a ajunge la sfârșitul lunii fără să se îndatoreze;
• De asemenea, legislația română prevede că tichetele de masă pot fi acordate în valoare de până la maximum 15 RON (3,10 euro) pe zi . „Numărul maxim de tichete de masă este limitat la numărul de zile lucrate, iar legea prevede că angajatorul, de acord cu sindicatul sau cu reprezentanții lucrătorilor (când nu există sindicat), stabilește câți angajați au dreptul la bonuri de masă, pentru câte zile lucrătoare și ce criterii de selecție sunt aplicate”, se arată în raport;
• Legea indică totodată că trebuie depuse eforturi pentru a preveni riscurile de siguranță și pentru a proteja sănătatea lucrătorilor: „În caz de căldură extremă (37 grade sau mai mult), angajatorul trebuie să facă o serie de ajustări, cum ar fi reducerea volumului de muncă și asigurarea ventilației. Apă de calitate și dușuri trebuie să fie, de asemenea, disponibile pentru lucrători”;
• Raportul arată în același timp și că „modificările aduse legislației muncii în anul 2011 și a noii legi privind dialogul social au fost foarte dăunătoare sindicatelor și lucrătorilor. Prin urmare, negocierea colectivă la nivel național nu a mai fost posibilă”.

Motexco, fabrica românească din Fălticeni deținută de compania belgiană Seynaeve

SC Motexco SRL (în Falticeni, România) își desfășoară activitatea din 1998 și aparține companiei Seynaeve Textile Holding (Seyntex) este proprietatea familiei Seynaeve, care provine „din Flandra de Est”, se specifică în raport. De la sediul central din Tielt (Flandra de Vest), Seyntex operează trei fabrici de producție și de asamblare: în Belgia, România și Bangladesh.

Pe site-ul său, compania belgiană precizează: „Instalațiile noastre de producție din Europa de Est și Orientul Îndepărtat respectă cele mai stricte reguli pentru a asigura siguranța angajaților noștri, pentru a proteja mediul și pentru a ne satisface clienții.”

Pe site-ul Camerei de Comerț româno-belgiane este menționat faptul că „Motexco produce și a produs uniforme pentru armatele belgiene, olandeze, franceze, române și italiene, dar și pentru poliția din Belgia, Olanda și în Franța, precum și pentru companiile aeriene din Belgia și Olanda sau compania poștală belgiană B-Post și îmbrăcăminte pentru aeroporturile din Bruxelles și Viena”. În 2017, Motexco avea 400 de angajați.

În anul 2018, toți muncitorii au câștigat salariul minim de 1.900 RON brut, sau 1.162 RON net. Lucrătorii intervievați consideră că acest salariu este mult prea mic și că sunt nevoiți să mai lucreze și în agricultură, acasă, pentru a putea supraviețui. Conform celor relatate în raport, muncitorii sunt puși în situația de a alege în fiecare lună între achiziționarea de alimente sau alte necesități.

„Locuim în mediul rural, deci avem animale și cultivăm legume. Când termin la fabrică, încep să lucrez pe pământul meu. În fiecare zi este la fel. Lucrăm fără oprire, fără să ne odihnim și abia ne ajunge pentru a supraviețui”, a declarat un angajat al Motexco.

Tichetele de masă le-ar fi de mare ajutor, dar acestea sunt supuse, în mod abuziv, cotelor de producție, spun muncitorii. Mai exact, acestea sunt folosite de șefi pentru a face presiuni asupra lucrătorilor să îndeplinească anumite norme de producție, astfel că într-o perioadă de șase luni aceștia din urmă primesc doar între 25% și 50% din tichetele de masă.

„Ne întrebăm în fiecare lună câte tichete de masă vom primi. Luna trecută, lucrătorii de pe linia mea de producție au primit 5 tichete de masă. Ni s-a spus că nu am atins cota de producție. Dar este imposibil să atingem aceste cote. Lucrăm 8 ore pe zi, fără pauze, iar la sfârșitul lunii suntem tratați rău”, s-a plâns un angajat.

Siorom, fabrica românească din Iași care aparține companiei belgiene Sioen Industries

Cea de-a doua fabrică de textile din România deținută de o altă companie belgiană este Siorom, situată la Iași. Fabrica aparține companiei belgiene Sioen Industries, o afacere de familie, dar și „un grup listat la Bursă ale cărui activități și produse sunt variate: filare, țesut și acoperire de textile tehnice, producție de îmbrăcăminte avansată și produse chimice. îmbrăcăminte, producția fiind orientată în principal către îmbrăcăminte de protecție profesională. Sunt lideri mondiali pentru anumite produse.” Sioen are fabrici de producție în Indonezia, Myanmar, Tunisia și România. Pe site-ul său web, Sioen apără calitatea condițiilor de muncă oferite angajaților săi din întreaga lume.

În Siorom sunt produse uniforme pentru poliție și pentru alți oficiali. În 2018 aveau în total nouă linii de producție și aproximativ 288 de angajați. Fabrica face parte, de asemenea, dintr-un complex imobiliar al companiei belgiene OMCO International, una dintre companiile din familia Seyntex.

Și în această fabrică angajații câștigă salariul minim de 1.900 RON brut, deci 1.162 RON net. Majoritatea angajaților trebuie să apeleze la împrumuturi pentru a avea bani de alimente și alte cheltuieli esențiale pentru trai. Lucrătorii le-au spus celor de la WSM că ar avea nevoie de cel puțin 3.000 RON net pentru a ajunge cu bine la sfârșit de lună. La Crăciun și la Paște, aceștia primesc un bonus de 100-150 RON (20-30 euro). Costurile de transport ale angajaților sunt rambursate.

Muncitorii din oraș cheltuiesc aproximativ 40% din venitul lor pe chirie. În timpul iernii, trebuie adăugate și cheltuielile cu încălzirea și energia electrică. După aceea, le mai rămân între 13 și 24 de euro pe lună pentru alimente, creșterea copiilor și cheltuieli medicale, se mai arată în raportul ONG-ului WSM.

În ceea ce privește tichetele de masă, angajații primesc bonuri în valoare de 9,5 RON (circa 2 euro) pe zi.

Pe de altă parte, în ceea ce privește măsurile pentru a păstra sănătatea lucrătorilor și siguranța la locul de muncă, Siorom operează într-o clădire foarte veche, din era comunistă. Reprezentanții ONG-ului care au vizitat fabrica au indicat faptul că poate fi „foarte cald vara”. Ei au precizat de asemenea că sistemul de ventilație este „insuficient pentru a ventila în mod corespunzător spațiul de lucru. Angajații s-au plâns că au probleme de sănătate din cauza lipsei de oxigen în fabrică. Vara, angajații leșină des din cauza căldurii”.

„Aproape că am leșinat când m-am ridicat la sfârșit de tură. Căldura din fabrică este insuportabilă. Uită-te la mine, mă înmoaie. Nu știu dacă voi putea rezista toată vara. Medicul mi-a spus că am probleme de sănătate din cauza lipsei de oxigen din fabrică ”, a declarat un lucrător.