Neliniștile unei badante românce din Italia: „Suntem bancomate pentru cei de acasă, sentimente zero…”

Sărăcia, corupția, lipsa oportunităților și a perspectivelor au împins milioane de români să ia drumul străinătății unde muncesc pentru ei, dar și pentru familiile rămase acasă. Banii trimiși de cei care au decis să își caute un loc de muncă în afara granițelor țării au constituit pentru economia României o sursă de venit deosebit de valoroasă în ultimii zeci de ani și multe familii au reușit să supraviețuiască numai datorită acestor remitențe. Puțini sunt însă cei care vorbesc și despre efectele negative ale migrației.

Se pleacă pentru câteva luni, pentru un an, doi, care se transformă în cele din urmă în lungi perioade de migrație cE au un impact profund în sfera relațiilor dintre persoane, divizând fizic și emoțional prieteni, familii și chiar comunități. Se nasc traume emoționale atât la cei care rămân, cât și la cei care pleacă, suferinţa şi dezamăgirea sunt la fel de mari şi deseori intervine fenomenul frustrării, mai ales la persoanele care devin surse de venit pentru familie.

Recent, pe grupul Facebook ROMÂNII DIN ITALIA, o femeie româncă afirma: „Multe badante suntem doar bancomate pentru cei de acasă… Și sentimente zero.” Postarea ei a strâns peste o mie de like-uri în puține ore și foarte multe persoane s-au grăbit să își dea cu părerea pro și contra:

Ana: „Aveți grijă că la bătrînețe uită toți cei pe care i-am ajutat de noi, așa că trebuie să vă gândiți bine, să puneți deoparte și pentru voi, până nu e prea târziu.”

Geanina: „Eu am inima frântă… am crescut singură copiii… am încercat să fac tot cei mai bine pentru ei și la urmă nu ai preț, nu valorezi nimic pentru ei…”

Viorica: „Din păcate noi am compensat lipsa noastră de acasă cu bani și așteptăm din partea lor mai mult respect. Ar trebui să nu mai fim aşa sensibile și frustrate, au si ei problemele lor, nu au timp de noi, fiți îngăduitoare, sunt ai noștri.”

Viorica G.: „Nu m-am simțit bancomat nici măcar o clipă și sunt de aproape 14 ani plecată din țară. Atâta timp cât mi-am îndeplinit obiectivele nu pot decât să fiu mândră de ce-am realizat. Familia mea nu mi-a dat niciun motiv să mă simt folosită.”

Daria: „Nici eu nu mă simt bancomat, am făcut-o și o voi face în continuare, pentru că o fac pentru cei dragi, altfel ce rost ar avea viață mea dacă a-ș trăi numai pentru mine?”

Larisia: „Faptul că unele dintre noi reprezintă doar un ‘bancomat’ pentru cei de acasă e trist. Înseamnă că s-au pierdut adevăratele valori și că respectul și iubirea nu mai existau demult în acele familii. Trimitem bani prin care ajungem să cerșim un dram de iubire, de afecțiune și de înțelegere, dar probabil nu am realizat că respectul și dragostea familiarilor noștri nu se pot cumpăra nici măcar cu tot aurul din lume!”