Povestea unui trompetist român din Spania, contestat și iubit în egală măsură de spanioli

Un bărbat de naționalitate română, în vârstă de 57 de ani, cântă la trompetă zilnic, în cel mai mare parc din Madrid, El Retiro, în schimbul câtorva monede. Deși are o vechime de aproape 15 ani ca muzician stradal, doar de un an a găsit locul ideal, pentru care spune că merită călătoria de o oră dus-întors cu metroul, din cartierul Vicálvaro unde locuiește.

Românul se prezintă drept Miguel, o traducere aproximativă a numelui său original din limba română. În fața ferestrei auditoriului Bibliotecii Eugenio Trías, se instalează cu sfințenie în fiecare dimineață, de aproape un an de zile, relatează publicația Sputnik News.

După plângerile făcute de câțiva vecini și de unii vizitatori ai bibliotecii, conducerea parcului a decis să elimine două bănci situate cel mai aproape de clădire, pentru a preveni amplasarea acestuia în același loc. Descurcăreț ca orice român, de câteva săptămâni, Miguel și-a adus propriul scaun pliant și performează tot pe locul respectiv.

Trompeta nu este singurul dispozitiv pe care îl poartă cu el. Într-un coș de cumpărături, el păstrează un difuzor la care conectează un stick de memorie USB. Preferă acest loc, deoarece este o zonă de tranzit prin care trec zeci de oameni în fiecare dimineață. „Timpul este prețios”, spune el în timp ce schimbă melodiile cu o mică telecomandă atașată la amplificator.

Trompetistul, care știe să cânte și la pian, spune că a studiat la Conservatorul de Muzică din țara natală, România, unde a cântat timp de 25 de ani. Specialitatea lui este jazzul, spune el. Bărbatul se laudă că a fost de şase ori la Los Angeles și a cântat cu mari instrumentişti, precum celebrul trompetist american Dizzy Gillespie, decedat în 1993.

Îmbrăcat într-o jachetă verde și cu o beretă în carouri, Miguel vorbește aproximativ spaniola, dar o înțelege foarte bine. „Ai un telefon? Ai internet? Caută melodia My Way, cântată de Raphael!”, încearcă muzicianul să-și demonstreze cariera profesională.

În videoclipul care este pe YouTube, el apare cântând la trompetă împreună cu cântărețul spaniol, într-un concert care a avut loc lângă iazul parcului El Retiro, unde mai mulți muzicieni de stradă au împărțit „scena” cu artiști consacrați, în urmă cu mai bine de un deceniu.

„M-a rugat să cânt cu el într-o zi când m-a auzit cântând în parc. Nici nu știam cine este”, mărturisește Miguel, amintindu-și că a primit 2.000 de euro pentru participarea sa la concertul în aer liber.

În anul 2006 a decis să plece din România împreună cu soția și cei doi copii ai lor, un băiat și o fată. Au ales Spania, unde supraviețuiesc din banii pe care îi obțin din muzică și alte sarcini ocazionale. De obicei, se mulțumește cu 10 sau 15 euro pe zi. Destul, susţine el, să mănânce, să-şi îngrijească diabetul şi să plătească chiria apartamentului.

„Când am venit aici am plătit 350 de euro într-o altă casă. Acum totul costă o grămadă de bani”, spune Miguel. „Dar îmi place să fiu aici. Oamenii mă ajută, se poartă bine”, motivează el, recunoscând că lucrurile stau mai bine în Spania, decât de unde a venit el.

Nu se zgârcește să mulțumească atunci când cineva îi dă o monedă sau zâmbește dacă cineva îl salută sau îl recunoaște. „Ești celebru, te-am văzut la televizor”, îi spune un trecător, conștient de controversă. O controversă pe care preferă să nu o hrănească. „Cred că sunt bine aici. Nu m-aș duce în alte locuri pentru că nu le cunosc”, mărturisește românul.

Controversă ce continuă între persoanele pro și contra prestației trompetistului. O susținătoare este Pepita, o femeie care își amintește de petrecerile adolescenței sau de excursiile la Marea Neagră datorită muzicii lui Miguel. Nici Guillermina nu este contra românului, o altă locuitoare a cartierului, în vârstă de 93 de ani, care se odihnește la soare în apropierea muzicianului. „Sunt îndrăgostită de locul ăsta”, spune ea, asigurându-se că nu pierde nicio dimineață urmărindu-i pe cei care se plimbă, patinează sau aleargă pe aleile parcului .

Întrebat în mai multe rânduri dacă ar putea accepta muzica trompetistului, Estela Gonzalo, directorul bibliotecii publice care este vizitată de o mie de persoane în fiecare zi, comentează că situația este nesustenabilă: „Nu poți lucra așa. Sunt mult mai multe spații unde poate sta în parc. De exemplu, în clădirea care a găzduit vechea Casa de Fieras, care a fost grădina zoologică a capitalei până în 1972”, spune acesta.

Locuitorii din apropierea parcului El Retiro se plâng de zgomotul muzicii românului. „Recunosc, cântă foarte bine, dar a treia oară când îl auzi deja ești puțin plictisit. Nu este nicio problemă să fie acolo, dar ar trebui să fie la 100 de metri mai departe”, susține Javier de la Puente, președintele Asociației Prietenii Grădinilor Buen Retiro.

Alt vecin susține că sunetul trompetei se aude din casa lui când nu este trafic, în ciuda faptului că 300 de metri separă marele bulevard Menéndez Pelayo de punctul în care cântă muzicianul în incinta parcului, declarat Patrimoniu Mondial de către UNESCO în iulie anul trecut.

Conform Ordonanței de protecție împotriva poluării acustice și termice a Primăriei Madrid, spectacolele muzicale în spațiile publice nu necesită autorizație administrativă. Același document indică faptul că acțiunile care utilizează elemente de percuție, amplificare sau reproducere sonoră nu sunt permise în mediul exterior, cu excepția celor care sunt autorizate în zone delimitate, cu verificarea prealabilă că nu perturbă conviețuirea cartierului. Vecinii se bazează pe această regulă, pentru a raporta inconvenientele cauzate de sunetul difuzorului lui Miguel.

Pentru Ignacio Bazarra, jurnalist și administrator al site-ului retiromania.com, există însă și alte probleme. „Există un fundal de respingere a săracilor”, susține el, „și creează un precedent tulburător”. Acesta conchide: „Nu e vorba doar să expulzezi un muzician, ci și o persoană care încearcă să câștige ceva pentru a se întreține. În El Retiro s-a mai întâmplat așa cu un grup care repeta percuția în fața iazului. În plus, cine decide ce deranjează și ce nu?”, se întreabă el.

De asemenea, doi studenți la Științe Sociale sunt încântați de prestația românului: „Nu se aude nimic înăuntru. Mai mult, cu pașii, cu cursurile care se țin uneori acolo sau cu zgomotul celor care poartă căști, nu se aude ce e afară. Și acest domn Miguel este bucuria noastră când luăm o pauză. Dacă el pleacă, plecăm și noi!”.

„Muzica este pentru a face oamenii fericiți. Îndepărtează tristețea. Nu fac nimic rău. De ce nu pot sta aici?”, se apără Miguel.