vineri, 22 noiembrie 2024
Informația fără granițe


Familie de români care pleacă în Spania, la copii, de sărbători: Acasă satul e gol, numai câinii urlă pe uliță, nu mai e nimeni

Scris de: Daniela Stoica , înv Din România Știri - sâmbătă, 7 decembrie 2019 Etichete: , , , ,

- Conținut sponsorizat -

În această perioadă românii se pregătesc pentru sărbătorile de iarnă. Mulți dintre cei plecați la muncă în străinătate se întorc să-și petreacă Crăciunul și Anul Nou alături de cei dragi, în spiritul tradițiilor și obiceiurilor strămoșești. Dar nu toți iau drumul spre casă, în țările în care există un număr mare de conaționali s-au format comunități de români bine închegate, unde au loc spectacole, se organizează mese festive, se colindă, se dansează și se mănâncă românește. De aceea, în multe cazuri pleacă rudele din țară la copii, la frați, surori, la părinții care și datorită puținelor zile libere de la serviciu nu-și permit să vină în țară.

Astfel, avioanele, mașinile și autocarele firmelor de transport internațional sunt pline în aceste zile de oameni, bagaje și pachete. Site-ul Timp Online publică un articol realizat printre călătorii care se pregăteau să plece cu autocarul din Bistrița spre Spania în ajunul sărbătorii de Sfântul Nicolae. Viorel și Maria Vartolomei sunt originari din comuna Rebra și au declarat pentru sursa citată:

- Continuarea după publicitate -

„Ne ducem cu colinda în Spania. Mergem cu cârnați, cu carne, cu purcel, cu vițel. De 20 de ani, acolo-s copiii și mergem la ei cu brânza, cu carnea, să mănânce și ei ecologic, animale crescute pe la noi pe la țară. Nu rămânem peste iarnă. Numai ne facem sărbătorile cu copiii și venim înapoi. Așa-i frumos să fii de sărbători cu familia. În fiecare iarnă mergem. Vara venim acasă, că nu suportăm căldurile din Spania, și iarna mergem iar acolo. Am stat și noi acolo vreo 20 de ani în Spania. Acolo sărbătorile sunt mai frumoase ca în România pentru că sunt mai mulți români acolo ca aici. Te întâlnești pe stradă, ieșim, colindăm. Aici parcă s-au stricat tradițiile, nu mai merg oamenii unul la altul, parcă-s răci. Străinătatea te unește. Ne ducem acolo și e o bucurie extraordinară. Toate neamurile, toți vecinii, toată lumea-i acolo. Aici e satul gol, numai câinii urlă pe uliță, nu mai e nimeni. Colindăm acolo și ansambluri de copii sunt, avem de toate”, a spus Viorel Vartolomei.

„Dacă acolo ni-s copiii și nepoții, trebuie să mă duc și eu acolo. Aici, dacă am fi rămas, eram singuri, eu cu soțul. Ducem de toate: cârnați, carne, brânză, dulceață, zacuscă”, a mărturisit Maria Vatolomei.

Foto: Timp Online.ro

- Continuarea după publicitate -

Emilia Sângeorzan este din comuna Livezile și pentru că nu poate pleca ea în persoană, a trimis pachete cu mâncare: „Le trimit la fiica mea în Spania, să aibă ceva pe masă de sărbători. E plecată de 18 ani. Mai vine când poate, dar ne lipsește prezența ei. Când nu reușește să vină eu îi trimit de-ale casei cu mare drag, cu tot sufletul. E păcat că nu au făcut nimic guvernanții pentru Diaspora, ca să stimuleze tinerii care au terminat școli să își găsească un serviciu în România cu un câștig decent. Ai mei nu se mai întorc pentru că au un băiat care mai are doi ani până termină facultatea acolo. Și-au cumpărat casă, băiatului i-au cumpărat apartament, muncesc în continuu de când au plecat ca să-i facă băiatului un viitor și ca să-și poată permite și ei concedii. De exemplu, de sărbători merg în Norvegia.”

Ioan Ursa pleacă la neamuri dar are de gând să rămână și la lucru pentru ceva timp: „Am o grămadă de neamuri în Spania și le duc de toate: un pic de carne de porc, cârnați, un pic de țuică, nu avem voie, dar le trecem să avem ce pune pe masă de Crăciun. Sper să-mi găsesc și de lucru, la vie, la pomi. Mă duc în Albacete, în zona Castilia-La Mancha, de la Valencia, o sută de kilometri. Nu e prima oară când merg. Am mai lucrat pe acolo.”

În această perioadă și avioanele care decolează către destinaţii precum Italia, Spania, Germania sau Franţa sunt arhipline. Sunt românii care merg să-i regăsească pe cei dragi, dar sunt și oameni care pleacă de sărbători la muncă, lăsându-şi cu inima strânsă familiile acasă. Un exod care de 30 de ani este în continuă creștere și pe care se pare că nimic nu-l poate opri.