Român în Austria, pompier voluntar și specialist IT. „O țară care m-a primit cu brațele deschise”

Rareș Tudose, un tânăr de naționalitate română, în vârstă de 37 de ani, a trecut acum 9 ani printr-o perioadă de mare incertitudine și îngrijorare în urma anexării Crimeei de către Rusia. Ideea de a fi atras într-un război l-a determinat să caute noi oportunități. A găsit una în landul austriac Vorarlberg, unde și-a găsit nu numai pacea, ci și o nouă casă, potrivit interviului acordat jurnaliștilor publicației Kronen Zeitung.

„A fost firesc să dau ceva înapoi țării care m-a primit cu brațele atât de deschise. De aceea m-am alăturat pompierilor. Vorarlberg mi-a dat șansa să demonstrez că noi, românii, suntem diferiți”, a explicat el.

Născut și crescut în Brașov, un oraș minunat din zona montană a Transilvaniei, Rareș a fost singur la părinți. În prezent, el lucrează ca tehnician IT la Festivalul de la Bregenz și povestește cum părinții săi, ambii ingineri, au muncit din greu pentru a-și întreține familia.

Amintirile sale din copilărie sunt modelate de provocările pe care le-a experimentat familia sa sub dictatura lui Ceaușescu. În acele vremuri, accesul la energie electrică și apă caldă a fost sever limitat, ceea ce era groaznic, mai ales în iernile geroase, specifice zonei montane.

Își amintește cum oamenii din cartierul lui glumeau adesea despre situația politică, pentru a se încuraja reciproc făcând haz de necaz. Lipsa acută a bunurilor de bază și atmosfera politică restrictivă i-au caracterizat primii ani de viață.

În momentul declanșării revoluției din 1989, care a dus la răsturnarea lui Nicolae Ceaușescu, Rareș avea doar câțiva anișori. Deși era prea tânăr la acea vreme pentru a înțelege politica, totuși își amintește de neliniștea continuă și tumultul constant din orașul său. Evenimentele respective i-au lăsat o impresie profundă.

„Încă îmi amintesc exact cum mirosea pe atunci. Erau o mulțime de morți întinși în jur. În orice caz, numărul deceselor în orașul nostru a fost mult mai mare decât s-a declarat ulterior în mod oficial” a precizat el.

După ce a studiat electronica și informatica în România, Rareș a lucrat la IBM și, în opinia sa, a câștigat bani frumoși. Era foarte tânăr, își cumpărase apartament și mașină, iar România era plină de femei frumoase.

Nu a avut niciodată intenția să-și părăsească țara. Însă în mai 2014 a primit o scrisoare care avea să-i schimbe viața. Aceasta îi aducea la cunoștință că, din cauza situației geopolitice, ar putea exista o posibilă mobilizare a sa pentru apărarea țării.

Anexarea Crimeei de către Rusia a crescut atunci tensiunile în regiune și existau îngrijorări serioase cu privire la conflictul armat care se zvonea că ar putea cuprinde și România.

Rareș, care voia să se căsătorească la acea vreme, a contactat comandamentul militar pentru a afla mai multe despre situația lui. Astfel, a aflat că dacă ar locui în altă țară europeană cel puțin un an, nu va mai putea fi chemat la obligațiile serviciului militar din România.

Aceste informații l-au determinat să ia o decizie radicală: pe 5 iunie 2014 a început să lucreze ca lucrător de leasing în servicii de construcții la Festivalul de la Bregenz din Austria, pas care a marcat începutul unui nou capitol în viața lui.

Nouă ani mai târziu, conaționalul nostru și-a construit casă în Vorarlberg. Deși există și momente de dor pentru orașul său natal și vechii săi prieteni, el apreciază în mod deosebit modul de viață și comunitatea din Vorarlberg.

„Desigur, mi-e dor de vechii mei prieteni cu care am studiat. Dar viața aici în Vorarlberg este, cum ar trebui să o spun… Voi încerca invers. Viața în Vorarlberg este așa cum au descris-o bunicii mei în România, înainte de venirea comuniștilor la putere”, a explicat el.

Consideră însă localnicii austrieci ca fiind oameni calzi, iar ritmul vieții mai liniștit în comparație cu ceea ce a trăit în România. Importanța prieteniei și a solidarității a devenit mai importantă în viața lui.

A decis în mod intenționat să rămână în Vorarlberg, nu numai datorită noilor oportunități profesionale pe care le-a găsit aici, cât mai ales recunoștinței sale profunde față de comunitatea care l-a primit atât de călduros.

Ca semn al angajamentului său și ca modalitate de a recompensa ospitalitatea localnicilor, s-a alăturat pompierilor din localitatea unde își are domiciliul. Anul trecut a obținut diploma de pompier și acum este mândru că face parte dintr-o comunitate care oferă ajutor semenilor în momentele critice.

„Am fost crescut cu aceste valori: că dacă poți, trebuie să dai ceva înapoi. Nu sunt bogat acum, dar am timp și pot oferi acest timp celorlalți”, a conchis conaționalul nostru.