„Satul italienilor” din România. Străinătatea a schimbat mentalitatea românilor plecaţi la muncă peste hotare

După căderea comunismului, în 1989, românii au descoperit libertatea, inclusiv pe cea de a călători şi munci peste graniţele țării. După aderarea la Uniunea Europeană, în 2007, numărul celor care au părăsit România a crescut de la an la an. Dreptul de a munci sau studia în străinătate a lăsat țara fără zeci de mii de medici, muncitori calificaţi, agricultori, informaticieni, studenţi. Pe de altă parte, mii de copii români rămaşi acasă trăiesc în grija bunicilor sau altor rude, fără părinţi.

Comuna Lozna din Județul Botoșani este unul dintre „satele italienilor” din țara noastră, se arată într-un amplu articol din Adevărul. Impropriu spus fiindcă majoritatea locuitorilor plecați lucrează în Germania, Olanda, Anglia sau Belgia. Cert este că majoritatea populaţiei munceşte în străinătate. Oamenii u plecat încă din anii 90, dar exodul masiv a fost însă după 2004. S-au chemat unii pe alţii împinşi de foame, sărăcie şi lipsă de perspectivă.

Românii din Lozna, ca și ceilalți aflați în străinătate au preponderent meserii care se caută şi în ţara noastră: constructori, operatori pe maşini, medici, şoferi, agricultori, dar mulți preferă Occidentul deoarece sunt mai bine plătiți sau pentru că s-au obișnuit cu o altă mentalitate și un sistem care le pune la dispoziție o protecție socială avansată, de care nu au parte în România. Unii preferă însă să se întoarcă, așa cum a fost cazul lui Valerică Surciun.

Are 50 de ani şi în anul 2001 a plecat la muncă în străinătate, pentru a-și putea întreține familia și a-și trimite copiii la școală. În Occident a stat ani buni pe şantiere şi a învăţat meserie.

„Era prin 2001 o sărăcie lucie. Trebuia să-mi ţin băiatul cel mare la liceu. Nu aveam de ales”, spune bărbatul. Cu banii strânşi s-a întors acasă şi a investit într-o firmă de construcţii. A angajat băieţi din sat sau din satele învecinate, iar are acum câteva echipe şi câştigă bani frumoşi cu lucrări în judeţele Botoşani,Suceava şi Iaşi. „Nu am aruncat cu banii. Poate şi fiindcă eram mai copt un pic atunci când m-am întors. Am făcut o firmă de construcţii şi o fermă. Cu firma am lucrări peste tot în zonă. Am echipe care muncesc şi la Iaşi.”, spune Valerică Surciun. Botoşăneanul spune că totul s-a schimbat pentru tinerii din sat atunci când au ajuns în străinătate. „Am realizat cu toţii că acolo este munca adevărată. Oamenii au învăţat că trebuie muncă, nu stat degeaba. Nu merge cu fofârlica că pleci acasă înapoi la sărăcie. Acolo se gândeşte altfel şi de voie de nevoie am învăţat toţi să gândim şi noi aşa. Mai ales cei care au stat mai mult şi au avut contact cu străinii. S-au schimbat acolo băieţii din sat şi bine au făcut. Nu mai mergea cu gândirea de CAP din fundul lumii”, a mărturisit Valerică.

Sătenii din comuna Lozna spun că schimbarea mentalităţii oamenilor dar şi creşterea bunăstării au obligat autorităţile locale să investească mai mult. „Dacă doreau să fie aleşi trebuiau să facă ceva. Nu mai mergea cu poveşti. Oamenii veneau cu alte gânduri, vedeau cum este acolo în afară şi doreau şi ei. De voie, de nevoie au trebuit să mişte lucrurile”, spune Rodica, o săteancă din Lozna. Aşa se face că a apărut asfaltul în toată comuna. Au venit şi utilităţile dar şi parcuri, terenuri de sport, magazine, farmacii, chiar o sală de sport, grădiniţă nouă şi şcoli. „Oamenii au alte pretenţii după ce vin de acolo. A trebuit să ţinem pasul. Au case frumoase, au maşini, deci nu mai mergea cu uliţe pietruite şi cu alte poveşti din trecut. Când vin acasă vor parc, magazin, un cămin cultural nou”, recunoaşte Viorel Lozneanu, primarul localității Lozna.

Puteți citi aici întregul articol realizat de Cosmin Pătrașcu Zamfirache pentru Adevărul.