De la muncă la negru în Spania la afaceri înfloritoare: Cristi și Cornel au construit „Madridul românilor”

Doi români stabiliți în zona Madridului, Cristi Pau și Cornel Belciug, au ajuns în Spania în urmă cu aproximativ două decenii cu planul de a strânge ceva bani și de a se întoarce acasă, dar au rămas și au transformat anii de muncă în afaceri care astăzi rulează cifre importante.

Povestea lor a fost urmărită și documentată de jurnalista Paula Herlo într-un material difuzat de Știrile ProTV (video la finalul articolului), care prezintă atât începuturile grele, cât și felul în care comunitatea românească din jurul Madridului a devenit, în timp, o „mică Românie” pentru cei plecați.

În Leganés, lângă Madrid, românii au creat un loc pe care îl numesc „sat românesc”, iar „primarul onorific” este Cristi Pau, antreprenor care conduce astăzi firme în distribuție de material publicitar, transport și imobiliare.

După aproape 20 de ani de muncă în Spania, el a cumpărat un teren la marginea Madridului, l-a parcelat și l-a închiriat românilor din construcții, ca soluție pentru depozitarea sculelor, interzisă în apartamentele din oraș. Sunt peste 20 de parcele, închiriate de tot atâția patroni români.

Drumul lui Cristi Pau în Spania a început însă cu munca la negru. În 2006, când a fost întâlnit prima dată, lucra ilegal într-o fabrică de tortilla și aștepta momentul integrării României în Uniunea Europeană ca să-și poată revedea părinții.

Întrebat ce făcea dacă venea un control, a descris soluția improvizată pe care o avea la îndemână: „Mi-am făcut un ascunziș. Mă ascundeam în pod”,

În afara programului de lucru, încerca să-și construiască o meserie, învățând pentru ospătărie, iar acasă, împreună cu soția sa, Mimi, se agățau de ideea unei vieți mai bune, în timp ce dorul de familie rămânea greu de suportat.

Schimbarea a venit odată cu criza economică din Europa, pe care Cristi Pau spune că a transformat-o într-o oportunitate. După ce a plecat de la fabrica de tortilla, și-a făcut firmă și a început să distribuie materiale publicitare în blocuri, iar apoi a investit în transport, începând cu un microbuz la mâna a doua și continuând cu achiziții pe credit.

A angajat 10 români și, potrivit relatării, și astăzi lucrează tot cu români, distribuind materiale publicitare și mărfuri în toată Spania, cu microbuze și camioane.

Întrebat cum a reușit, Cristi Pau a pus accentul pe disponibilitate și consecvență: „Pentru mine, seriozitatea. Adică, dacă pe mine mă cheamă cineva la 12 noaptea sâmbăta sau duminica, încerc să fiu acolo cu tot ce pot eu și tot, pentru că următoarea dată te va mai suna, garantat. Adică nu am închis.”

În același material apare și Cornel Belciug, proprietarul unei firme de construcții, cunoscut în 2007, când conducea o companie cu sute de angajați și își instruia oamenii pentru lucrări la înălțime: schelele erau înlocuite cu corzi, iar muncitorii deveneau „zidari alpiniști”.

Între timp, viața personală a lui Cornel Belciug s-a schimbat: a divorțat de două ori, are patru copii (doi din prima căsătorie și doi ulterior) și este prezentat acum alături de Natalia, o parteneră de origine bulgară, care vorbește românește.

Discuția despre percepția românilor în Spania este redată direct de cei doi, într-un schimb de replici care surprinde schimbarea din ultimii ani: „S-a schimbat părerea despre români.”

„În ultimii ani, s-a schimbat mentalitatea, probabil și a românilor. Dar și a spaniolului. Când ne-am întâlnit prima dată era o părere proastă. Erau foarte mulți infractori. În fiecare zi erau știri cu români.”

Astăzi, Cornel Belciug locuiește într-o vilă la periferia Madridului și conduce afacerile împreună cu Natalia. Firma sa închiriază schele în Madrid și, potrivit propriilor declarații, are o flotă consistentă de vehicule și echipamente, precum și proprietăți închiriate:

„În valoare de 1.000.800 de euro, închiriem și în alte părți. Avem camioane, furgonete, mașini vreo 37. Și acum am schimbat puțin metodologia firmei. Am câteva căsuțe, câteva mașinuțe. Schela e cea mai importantă. Și avem câteva case închiriate pe aici, prin Madrid.”

Cornel Belciug a cumpărat și un teren de douăzeci de mii de metri pătrați pentru camioane și schele, iar un exemplu de cost pentru astfel de servicii este de 150.000 de euro pentru închirierea schelei necesare renovării unui bloc.

Antreprenorul mai spune că provine dintr-o familie cu 10 copii, dintre care nouă sunt în Spania și „toți” au devenit antreprenori, ajutându-se reciproc.

Iar despre diferențele dintre România și Spania, Cornel Belciug afirmă că distanța s-a redus mult în timp: „Când am venit în Spania spuneam că România e la 15 ani distanță, acum zic că e la 3-4 ani.”

Povestea celor doi români este prezentată ca un arc între începuturi marcate de muncă la limita supraviețuirii și stabilitate obținută prin reguli respectate și muncă răsplătită, într-un context în care ei consideră că statul nu le pune piedici atunci când vor să crească.