Români întorși din străinătate, dezamăgiți de viața din România: Se gândesc deja la o mutare în altă țară și cer sfaturi despre chirii și salarii
Doi soți români, cu un copil, care s-au întors din Germania, spun că „acasă” nu a fost ceea ce se așteptau și iau în calcul o nouă mutare, de data aceasta în Grecia. Întrebarea lor, lansată pe rețelele de socializare, a declanșat rapid o avalanșă de opinii pro și contra.
Potrivit Playtech, cei doi soți au cerut comunității de români stabiliți în Grecia detalii concrete despre trai:
„Nu e ceea ce ne-am așteptat aici și ne gândim să ne mutăm în Grecia cu traiul. Merită? Cum e viața? Cum sunt prețurile, chiriile, munca, creditul pentru casă?”
Întrebarea care a reaprins discuția „unde e mai bine”
Mesajul postat pe grupul de Facebook „Români din Grecia” a readus în prim-plan dilema clasică a emigrării și revenirii: după o perioadă în Germania, familia a ales să se întoarcă în România, dar dezamăgirea de după revenire i-a făcut să caute din nou alternative. Grecia a devenit, astfel, următoarea variantă pusă pe masă.
Muncă și bani în Grecia: optimism, dar și avertismente
Din reacțiile primite, unii români din Grecia au descris o piață a muncii în care „locuri de muncă sunt”, însă câștigurile nu țin pasul cu așteptările și cu cerințele: „banii sunt puțini, dar cerințele sunt multe.”
În același registru, au fost invocate niveluri de chirii ridicate: „Chiria a explodat – pentru un apartament cu două dormitoare plătești între 450 și 650 de euro”, în timp ce „salariul e aproape 900 de euro, dacă găsești o firmă serioasă.”
Au apărut și opinii mai nuanțate sau direct contradictorii, inclusiv experiențe personale: „Lucrez 4 ore pe zi, câștig 800 de euro. Dacă aș munci mai mult, aș face 2000. E mai bine ca în România”, respectiv „Nu mai lucrează nimeni pe 900 de euro. Sunt aici de 28 de ani.”
Credite și sănătate: rezervele cele mai mari
Pe zona de stabilitate financiară, răspunsurile au devenit mai prudente. Despre un credit pentru casă, un comentariu a fost tranșant: „Împrumut pentru casă… foarte greu.” Iar despre sănătate, un alt răspuns a rezumat percepția fără ocolișuri: „Sistemul medical? Ai bani, ai sănătate.”
În paralel, au existat și mesaje de descurajare explicită, formulate în contrast cu Germania: „Să nu faci greșeala să vii aici! Aici nu e Germania! Chiriile sunt foarte mari, salariile foarte mici”, dar și avertismentul că „Dacă nu ești deja stabilit, nu se merită. Mulți pleacă de aici.”
Germania vs Grecia: de la birocrație la „calitatea vieții”
Deși discuția pornește de la o familie care nu vrea să revină în Germania, comparația cu această țară a rămas centrală. Un participant a motivat refuzul întoarcerii printr-o listă de nemulțumiri: „Germania nu e chiar așa roz. Multă birocrație, oameni reci, rasiști. Totul s-a scumpit, salariile au rămas la fel. E o țară tristă.”
În oglindă, cineva a atras atenția că nu doar cifrele contează și a mutat accentul pe stilul de viață: „Văd că toți descurajați, dar nimeni nu vorbește despre calitatea vieții. Grecia e o țară superbă. Atâta timp cât ai două mâini și două picioare, te poți descurca oriunde.”
O altă intervenție a surprins tensiunea dintre „dor” și argumentele practice: „Îmi e dor de Grecia, dar când mă gândesc la sistemul de sănătate și educație din Germania, îmi trece dorul.”
Copiii, școala și siguranța, criterii decisive
În discuție au intrat și motivele care cântăresc mult pentru o familie cu copil. Au fost evidențiate beneficii legate de educație în Grecia: „Grădiniță, școală, liceu, facultate – toate sunt de stat și gratuite”, respectiv „Copilul nu o să simtă greutate. Sistemul de învățământ e foarte bun.” La capitolul siguranță, un comentariu a fost categoric: „Ca siguranță, Grecia e una dintre țările unde poți merge pe stradă fără să te uiți în urmă.”
În final, discuția a fost sintetizată de o formulare repetată ca idee de viață: „În Grecia muncești ca să trăiești, nu trăiești ca să muncești.” Iar concluzia generală a rămas una relativă: „Părerile sunt subiective. Depinde ce standarde are fiecare. Important e să fiți sănătoși, restul se rezolvă.”
