Liliana Hristache, românca de etnie romă aleasă viceprimar de două ori în Franța după ani trăiți în barăci improvizate

Liliana Hristache, o româncă de etnie romă în vârstă de 47 de ani, stabilită în Franța de peste două decenii, a fost realeasă pentru al doilea mandat de viceprimar la Montreuil, în periferia estică a Parisului.

Ea spune că a trecut, la sosirea în această țară, prin ani foarte dificili, în care a locuit fără apă și electricitate, iar acum vrea să continue lupta împotriva discriminării și pentru incluziune socială.

Potrivit RFI, Liliana Hristache a candidat din nou, ca și în 2020, din partea ecologiștilor, pe lista unită a stângii conduse de comunistul Patrice Bessac, iar echipa din care a făcut parte a câștigat alegerile cu 57%.

Ea a apreciat rezultatul drept „foarte reușit” și a spus că scorul mare s-a datorat alianței cu Partidul Comunist, adăugând că „unde este uniune este și câștig”.

În mandatul 2020-2026, Liliana Hristache a fost consilier municipal delegat pentru mediere, în colaborare cu Serviciul tineretului și cu activitățile din cartierele orașului Montreuil, din Franța.

La primărie a coordonat un serviciu format din nouă persoane, implicat în dialogul dintre partenerii din educație și din administrație, iar în școlile primare a lucrat la acțiuni prin care copiii învățau ce înseamnă medierea și cum poate fi aplicată în diferite situații din viața școlară.

Ea a spus că nu se aștepta la colaborarea pe care a avut-o cu primarul, mai ales după tensiunile din trecut legate de drepturile romilor din Montreuil, însă între timp a ajuns să creadă că pot lucra împreună pentru comunitate.

În același context, a arătat că, în prezent, în oraș există 17 familii de romi incluse într-un proiect de integrare realizat împreună, cu sprijinul delegației interministeriale pentru locuințe.

Pentru noul mandat, Liliana Hristache afirmă că prioritatea ei rămâne comunitatea romă. Ea spune că a trecut personal prin situații foarte grele și că nu vrea ca alte femei rome și alți copii să mai treacă prin aceleași încercări.

În același timp, susține că munca ei nu se limitează la această comunitate, ci vizează toți locuitorii orașului, într-un moment în care 8.000 de persoane așteaptă o locuință socială. În opinia sa, toți trebuie tratați la fel și trebuie să aibă aceleași drepturi, indiferent de origine.

Parcursul ei politic a început după ce a cunoscut-o pe Dominique Voynet, pe care o descrie drept o figură importantă a ecologiștilor din Franța.

Liliana Hristache spune că aceasta a ajutat-o să înființeze asociația Rom Réussite, creată la Montreuil pentru sprijin social acordat romilor și pentru combaterea discriminării.

Ulterior, o altă femeie, Mireille Alphonse, i-a propus locul al treilea pe lista Verzilor, moment pe care Liliana Hristache îl evocă spunând că s-a trezit „aleasa poporului, aleasa orașului”.

Ea susține că ecologiștii au fost singurul partid care a avut curajul să trateze problemele minorității rome fără teama unui cost politic.

În acest sens, a amintit un proiect început în 2008 pentru 358 de persoane, adică 117 familii, despre care spune că și-au găsit între timp locul în societatea franceză. Printre exemplele invocate de ea se află și o tânără de etnie romă care a absolvit Jandarmeria și lucrează acum în această instituție.

Liliana Hristache a vorbit și despre momentele în care a oficiat căsătorii în locul primarului, spunând că experiența a avut pentru ea o încărcătură specială.

A mărturisit că nu și-ar fi imaginat vreodată că va ajunge să semneze acte de căsătorie și să poarte eșarfa tricoloră franceză, după anii în care, la sosirea în Franța, a trăit în barăci improvizate, pe terenuri neautorizate, împreună cu copiii ei.

Astăzi, spune ea, oamenii o opresc pe stradă și îi cer ajutor pentru probleme precum lipsa unei locuințe pentru copii, iar acest lucru are pentru ea o semnificație aparte tocmai pentru că a cunoscut personal astfel de nevoi.

Pentru noul mandat, afirmă că este pregătită să își servească atât comunitatea, cât și orașul care, în cele din urmă, i-a oferit șansa integrării.

La final, ea își rezumă atașamentul față de locul în care trăiește printr-o declarație scurtă: „Iubesc Montreuil!”