Povestea românului care a ajuns printre cei mai apreciați antrenori de călărie din Germania: a lucrat cu cai de milioane de euro

Un român stabilit în Germania de peste două decenii a ajuns să fie considerat unul dintre cei mai apreciați antrenori de călărie din această țară, după o carieră începută în copilărie, la Iași.

De-a lungul anilor, el a lucrat cu exemplare de mare valoare, unele evaluate la sute de mii sau chiar milioane de euro.

Potrivit BZI, este vorba despre Ionel Cojocar, în vârstă de 63 de ani, originar din Iași, dar care trăiește în Germania din 1999 și activează de peste 20 de ani în domeniul echitației.

Pasiunea sa pentru cai a început devreme, în 1972, la CSM Iași, când avea în jur de 11 ani. Își amintește că mergea constant la bază, mai întâi în Alexandru cel Bun, apoi în CUG, și că întoarcerea acasă cu tramvaiul, după antrenamente, venea mereu cu mirosul specific de grajd, lucru care nu îl deranja deloc, chiar dacă atrăgea priviri din partea celorlalți.

După terminarea școlii, a urmat și cursuri de vameș și a lucrat la import-export, la Socola, însă în 1987 a ales să lase acel loc de muncă pentru a se ocupa de caii de sport de la Avicola Bacău. A rămas acolo până în 1995, când schimbarea conducerii a dus la vânzarea tuturor cailor.

A urmat o scurtă perioadă la Târgu Neamț, unde nu a rezistat din cauza izolării, apoi s-a întors la Iași, la baza primăriei, care funcționa cu sprijinul unui sponsor. Și acel proiect s-a încheiat însă din cauza dificultăților financiare.

Oferta care i-a schimbat viața a venit în 1999, din vestul Germaniei, unde a plecat pentru a îngriji caii unui afacerist. Spune că alegerea a fost una spontană, iar primul lucru care l-a impresionat profund a fost ordinea din jur și felul în care oamenii respectau regulile de zi cu zi. A decis atunci să rămână și să se adapteze, iar acest lucru a însemnat să învețe limba și obiceiurile locului.

La început a lucrat patru ani pentru un crescător de cai. Deși cunoștea engleza și franceza, contactul cu limba germană i s-a părut dificil, așa că a început să învețe singur, seara, în camera de hotel pusă la dispoziție de angajator.

Ulterior a susținut examenul, a obținut cetățenia germană, fără să renunțe la cea română, și a făcut pasul către statutul de antrenor. Prima victorie într-o competiție a venit în anul 2000.

Pentru a se putea întreține pe cont propriu, a înțeles că are nevoie de vizibilitate și de sprijin financiar, astfel că a început să participe tot mai des la concursuri, pentru a-și face un nume. Povestește că numele său le dădea bătăi de cap germanilor, însă a rămas marcat de un moment în care un comentator i l-a pronunțat corect și i-a urat, la final, „mult succes” în română. Abia după aceea a aflat că era vorba despre un român.

Primii ani în Germania au fost apăsători din punct de vedere emoțional. Îi era dor de casă și de familie, iar până la moartea mamei sale, în 2003, venea în concediu în România, unde îi achita datoriile și îi lăsa bani. Cu timpul, însă, frații lui s-au mutat și ei în Germania, iar legătura cu Iașul a devenit mai rară.

Și-a vândut casa din România, s-a stabilit definitiv acolo și spune că, deși are acum și cetățenie germană, se consideră în continuare român. Ultima vizită în Iași a avut loc în urmă cu doi ani, când a constatat că orașul s-a schimbat mult și a devenit mult mai aglomerat.

În același timp, a observat și transformările din Germania. În opinia sa, viața nu mai este la fel ca la sfârșitul anilor ’90: economia s-a modificat, au apărut probleme sociale, iar siguranța și curățenia nu mai sunt la nivelul care l-a impresionat la sosire, chiar dacă situația rămâne, spune el, una bună în comparație cu alte locuri.

În cariera sa a lucrat cu cai extrem de valoroși. Un exemplar de top pentru marile competiții poate depăși un milion de euro, iar el a avut în grijă astfel de animale. Își amintește că, la începutul activității sale din Germania, unul dintre caii aflați în grija sa a fost negociat la 750.000 de euro.

De cinci ani nu mai concurează, considerând că era momentul să se retragă din competiții, dar continuă să îngrijească o iapă de 28 de ani, cumpărată cu aproximativ 15.000 de euro, despre care spune că a fost singurul care a reușit să o stăpânească.

Meseria nu a fost lipsită de riscuri: a ajuns de mai multe ori la spital după accidente cu cai tineri, inclusiv cu măselele rupte, iar la unele concursuri spectatorii au crezut chiar că a murit.

Astăzi o pregătește pe Ilinca Rață, o adolescentă de 14 ani din Iași, iar prin rezultatele ei retrăiește emoțiile competițiilor.

Mărturisește că, atunci când eleva lui câștigă și se aude imnul, iar drapelul României este ridicat, emoția îl copleșește. Despre fată spune că are potențial și o motivație pe care o întâlnește tot mai rar la sportivii din Germania.