Un an în Spania i-a schimbat viața după plecarea din România. „Am aflat cine îmi este cu adevărat aproape”
Un an petrecut în Spania a devenit pentru un bărbat plecat din România o perioadă de muncă, adaptare, dor și selecție dureroasă a relațiilor. Experiența l-a făcut să înțeleagă cine i-a rămas aproape și de cine vrea să se desprindă definitiv.
Potrivit unui editorial publicat de el însuși pe paginile publicației Republica, jurnalistul român Ramon Cotizo a împlinit un an de la stabilirea sa în Spania, perioadă în care a trecut prin momente de bucurie, dificultăți administrative, nostalgie și schimbări personale profunde.
Plecarea din România nu a fost prezentată ca o căutare a unei vieți perfecte, ci ca o decizie luată după ce a ajuns la convingerea că anumite lucruri nu aveau să se mai schimbe. De-a lungul acestui an, conaționalul nostru spune că a fost judecat în feluri diferite: unii l-au numit emigrant, alții curajos sau trădător, însă niciuna dintre aceste etichete nu îl definește pe deplin.
„Nu am plecat din România pentru că visam la o viață perfectă. E o utopie. Am plecat pentru că, la un moment dat, am știut că nu se va schimba nimic”, a mărturisit el.
Adaptarea în Spania nu a fost lipsită de obstacole. Din primele zile, și-a dorit să respecte regulile, să aibă actele în ordine și să își construiască viața fără să lase loc de suspiciuni. Drumul spre legalitate s-a dovedit însă mai anevoios decât imaginea idealizată pe care o pot sugera fotografiile publicate pe rețelele sociale.
Birocrația i-a pus la încercare răbdarea, fiecare document, programare și ștampilă transformând procesul de integrare într-un test de rezistență. Chiar și așa, intenția declarată a fost aceea de a construi, nu de a profita de sistem.
Dincolo de actele necesare și de provocările zilnice, primul an în străinătate a adus și o confruntare cu dorul. Unele seri au fost marcate de lipsa prezenței la radio, o parte importantă din viața pe care o lăsase în urmă.
Distanța a funcționat și ca o probă pentru relațiile personale. Unii oameni au venit din România până în Spania doar pentru a-l vedea, confirmându-i că prietenia nu depinde de kilometri. Alții, în schimb, au dispărut fără explicații, iar legături considerate importante s-au stins treptat.
„Există oameni pe care îi port cu mine în fiecare zi, chiar dacă sunt la mii de kilometri distanță. Și există oameni pe care nu aș vrea să îi mai întâlnesc niciodată. Nici în această viață. Nici într-o alta”, a spus el.
La început, aceste rupturi au fost resimțite ca pierderi. Cu timpul, însă, au căpătat un alt sens, fiind privite ca o formă de eliberare și clarificare.
Cea mai importantă schimbare rămâne, pentru el, renunțarea la frică: frica de a deranja, de a spune ce gândește sau de a-i supăra pe ceilalți. Plecarea în Spania l-a făcut să privească altfel felul în care mulți oameni își limitează propriile visuri pentru a se potrivi așteptărilor altora.
„Ani la rând am văzut oameni care și-au micșorat visele pentru a încăpea în așteptările altora. Oameni care au rămas în locuri care îi făceau nefericiți doar pentru că schimbarea părea prea riscantă. Și eu am făcut asta. Pânā într-o zi!”, a mai mărturisit el.
