„Medicul va trata pacientul de Covid-19 chiar dacă își pune viața în pericol”

„Medicul va trata pacientul de Covid-19 chiar dacă își pune viața în pericol”, ne spune un titlu din El Mundo, ediția din 1 aprilie 2020

Am tradus și adaptat un material apărut în cotidianul spaniol, text în care J.J. Rodriguez Sendin, președintele Comisiei Centrale de Deontologie din Colegiul Medicilor din Spania, reiterează unele aspecte juridice, etice și deontologice în contextul situației actuale:

„OMC (Colegiul Medicilor în Spania) arată că lipsa măsurilor de protecție nu justifică acțiunile specialistului pe timpul exercitării profesiei, dat fiind faptul că în Codul Deontologic este stabilit că „medicul îi datorează devotament pacientului, sănătatea acestuia fiind prioritară în fața oricărei alte norme”.

În timp ce se dezbat tot felul de argumente juridice despre lipsa echipamentelor de protecție și obligația medicilor de a profesa în aceste condiții, OMC, reprezentantul specialiștilor în medicină la nivel național, a publicat un document prin care arată clar că obligația medicilor este îngrijirea pacienților, ca maximă prioritate, în ciuda tuturor riscurilor.

„Medicul îi datorează devotament bolnavului și trebuie să-i fie alături, nu-l poate abandona, chiar dacă acest lucru presupune un risc personal care trebuie minimizat. În același timp, trebuie să se protejeze și să-i protejeze pe cei din jur de răspândirea bolii cu toate mijloacele la îndemână. În acest mod, OMC clarifică dubiile existente printre cadrele sanitare în legătură cu abandonarea locurilor de muncă în cazul în care Administrația nu asigură măsuri de protecție necesare. Răspunsul este simplu: NU.”

CCD (Comisia Centrală de Deontologie), care semnează textul, susține acest raționament bazându-se pe mai multe articole din Codul Deontologic cu privire la îngrijirea pacienților în „condiții excepționale”. În acest sens, arată clar care trebuie să fie atitudinea specialiștilor în fiecare moment. Art. 5.3 din Cod arată: „Medicul îi datorează devotament pacientului și sănătatea acestuia trebuie fie o prioritate în fața oricărei alte circumstanțe. Medicul nu poate să refuze tratamentul temându-se că boala sau condițiile în care se află pacientul pot reprezenta un risc personal.”

J.J. Rodriguez Sendin, președintele CCD, susține documentul și explică faptul că situațiile existente sunt foarte diferite ca nivel de gravitate, motiv pentru care „nu este foarte simplu doar să se aplice norma”, pentru că nu există omogenitate în condițiile de muncă. Despre lipsa materialelor de protecție pentru personalul sanitar spune că: „Ceea ce se întâmplă nu este intenționat. Nimeni nu poate afirma că nu primește materiale de protecție. Doar că ele lipsesc sau sunt insuficiente. Din acest motiv, cadrul sanitar trebuie să aibă o atitudine responsabilă.”

Art. 6.2 arată: „Medicul nu va abandona pacienții, nici măcar în situații catastrofice sau de epidemie, o poate face doar în cazuri excepționale: dacă este obligat de autoritățile competente sau dacă există un risc vital iminent și inevitabil pentru propria persoană. Se va prezenta voluntar pentru a colabora în acțiuni de îngrijire sanitară”. Acest risc vital „iminent și inevitabil” se referă la: vârsta înaintată a cadrului sanitar și la patologiile de care acesta ar putea suferi. În aceste condiții ar putea, în mod legitim, să nu ocupe funcții și să nu realizeze acțiuni de risc ridicat.

Nerespectarea obligației de îngrijire în situații de pandemie nu afectează doar codul deontologic. Documentul amintește și faptul că în Codul Penal există delictul de „omision de socorro” (se poate traduce prin omitere sau refuz de asistență medicală).

„I se cere să acționeze atunci când este nevoie, solictându-i-se maximă responsabilitate chiar în condițiile în care acțiunile sale se pot desfășura în mod necorespunzător. Cu alte cuvinte, nu trebuie doar să ofere ajutor, ci să o facă în mod corect pentru a nu provoca daune. Este foarte evident că un medic care nu se protejează corespunzător, din imprudență sau din lipsa echipamentelor, poate să se contamineze și să-i contamineze pe cei din jur”, susține textul.

În acest document CCD admite faptul că medicul își pune în pericol sănătatea și propria viață. De aceea, Sendin arată că „în acțiunile sale este nevoie de responsabilitate mai mult ca niciodată, de mânuirea prudentă a incertitudinii, de precauție și protecție”. Și, de asemenea, președintele CCD cere echipamente de protecție pentru cadrele sanitare implicate.
Textul arată că decizia aparține fiecărui medic în parte, acesta valorând dacă riscurile pot fi asumate. În același timp se avertizează asupra obligației de „a nu se refuza îngrijirea niciunui pacient”. În legătură cu Regulamentul de prevenire a riscurilor la locul de muncă, ce ar legitima neîndeplinirea actului medical în lipsa condițiilor de siguranță, Rodriguez Sendin nu crede că se poate aplica în acest caz și insistă: „dacă ar fi atât de simplu ca aplicarea unei legi…”

–

„El médico atenderá al paciente de Covid-19 aunque ponga en riesgo su vida” – El Mundo, 1 aprilie 2020 – articol semnat de Soledad Valle.