vineri, 20 noiembrie 2026
Informația fără granițe


Adoptată de mică în străinătate, a crezut timp de 30 de ani că mama o abandonase. Familia a căutat-o mereu

Scris de: Mihai Diaconu , înv Diaspora Din lume Din România În evidență Prima pagină Știri Ultimele știri - vineri, 20 noiembrie 2026 Etichete: , ,

O femeie crescută în Statele Unite, după ce fusese adoptată din Republica Moldova, și-a regăsit familia biologică și a descoperit o poveste diferită de cea consemnată în documentele adopției. Frații și surorile sale i-au spus că nu fusese un copil la care familia renunțase și că o căutaseră de-a lungul anilor.

McKenna Christensen în orfelinatul din Republica Moldova. Sursă foto: People.

Potrivit publicației People, McKenna Christensen, acum în vârstă de 30 de ani, a fost adoptată în iulie 1997, când avea 17 luni. Locuiește în Idaho Falls împreună cu soțul său, Tyson, și cu gemenii lor, Sawyer și Hudson, în vârstă de șase ani.

McKenna Christensen alături de soț și copii. Sursă foto: People.

Întâlnirea cu familia din Republica Moldova a avut loc în aprilie 2026, în perioada Paștelui ortodox. Pentru prima dată, McKenna a putut să fie alături de rudele biologice pe care le cunoscuse de la distanță și care își doriseră atât de mult să o găsească.

Vizita a însemnat însă și apropierea de doi oameni pe care nu mai avea cum să-i cunoască. Împreună cu surorile Marta și Alyona, a mers la mormântul părinților. Mama murise la scurt timp după plecarea ei în Statele Unite, iar tatăl se stinsese ulterior.

McKenna a descris călătoria drept o experiență de o intensitate emoțională copleșitoare. A simțit cât de mult își doriseră rudele să o aibă aproape și a considerat că revederea fusese, în multe privințe, mai ales pentru ele.

Până să-i găsească, își explicase începutul vieții prin puținele informații primite de părinții adoptivi. Acestora li se spusese că mama biologică era de etnie romă, iar în acte apărea că își abandonase copilul și plecase în Rusia pentru a găsi de lucru.

„Am fost întotdeauna recunoscătoare că am fost adoptată și sunt și acum”, a declarat McKenna.

Dorința de a-și cunoaște originile revenea periodic, dar primele căutări nu îi aduseseră răspunsuri. În octombrie 2024, după pierderea unei sarcini, a simțit nevoia să insiste.

În februarie 2025, un investigator privat din România a început să o ajute. Acesta a identificat persoane cu numele părinților biologici în satul menționat în documente, dar a observat și neconcordanțe. O deplasare pe care intenționa să o facă în Republica Moldova nu a mai avut loc din cauza problemelor sale de sănătate.

McKenna a continuat prin intermediul paginii Facebook „The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României”, dedicat regăsirii familiilor persoanelor adoptate. În iulie 2025, un voluntar a anunțat-o că găsise o posibilă legătură cu rudele sale.

Așa a ajuns să ia legătura cu cei opt frați și surori și să afle ce își amintea familia despre despărțirea lor.

McKenna Christensen alături de fratele ei, Viorel Ibrian. Sursă foto: People.
McKenna Christensen alături de surorile sale, Marta Ibrian și Alyona Ibrian. Sursă foto: People.

Din cele povestite de rude și relatate de McKenna, mama fusese diagnosticată în timpul sarcinii cu un cancer gastric în stadiul al doilea. Fiind grav bolnavă și având nevoie de tratament, familia ar fi urmat recomandarea unei asistente sociale de a lăsa temporar copilul în maternitate.

Planul era ca fetița să rămână acolo până când situația mamei se clarifica ori până când una dintre surorile mai mari putea să o preia și să o crească.

McKenna spune însă că, atunci când tatăl biologic și una dintre surori au venit să o ia, copilul nu se mai afla în maternitate. Potrivit relatării sale, personalul le-ar fi comunicat că nu mai aveau drepturi asupra fetiței și i-ar fi îndepărtat fără explicațiile pe care le cereau.

În acel moment, familia nu dispunea de bani pentru a angaja rapid un avocat și a încerca să o găsească. Frații și surorile au continuat însă să spere că o vor revedea.

Aceste mărturii au făcut-o pe McKenna să suspecteze că ar fi fost victima traficului de copii. Ea încearcă în continuare să lămurească legalitatea adopției și împrejurările în care a fost inclusă în sistem, astfel că suspiciunea nu reprezintă o concluzie judiciară stabilită.

Între timp, a înființat Moldova Adoptee Truth Project, prin care dorește să ofere sprijin, informații și contacte persoanelor adoptate din Republica Moldova în anii ’90, pentru a le ajuta să-și descopere originile și să-și regăsească rudele.

Cu propria familie biologică păstrează acum legătura frecvent. După aproape trei decenii în care cunoscuse doar explicația abandonului, are alături oameni care îi pot povesti despre părinții săi și despre locul pe care l-a păstrat în familia lor.