Ciprian Mihali: Impresii după o lună de concediu petrecută în România

„La sfârșitul unei luni de concediu, părăsind din nou țara pentru o vreme, alături de nenumăratele momente minunate și de bucuria revederii celor dragi, rămân și câteva impresii puternice născute din frecventarea spațiului public, cel fizic și cel mediatic.

Prima este ușurarea, întrucâtva inconștientă, că am scăpat din nou teafăr de pe drumurile românești. O infrastructură insuficientă și niște marcaje făcute fără cap și în bătaie de joc îi transformă pe șoferi în niște brute pentru care fiecare depășire pe dreapta e vitală dacă asta le oferă un metru în plus în fața dușmanilor din trafic. Căci circulația continuă să fie privită ca un teatru de război, un spațiu al concurenței nemiloase, al disprețului față de celălalt. Viteză, faruri, claxoane, manevre ingenioase dar ilegale, nimic nu trebuie să lipsească din arsenalul celor viteji. Şi da, facilitatea insultelor, ca recurs penultim, ultimul fiind desigur violența fizică.

A doua este decalajul tot mai mare care se cască între spațiile private și cele publice. Casele, gardurile, mașinile, toate expun prosperitatea privată haotică, în vreme ce trotuarele, șanțurile, rigolele, spațiile de trecere stau mărturie pentru neputința sau indiferența autorităților, dar și a utilizatorilor acestor spații. În atâtea sate și comune se înalță vile falnice cu BMW în fața porții, dar cu buruieni de un metru și cu șanțuri care se urnesc, cu trotuare lipsă și cu acel nesfârșit praf care devine noroi la prima ploaie. Prin cartiere, mobilierul urban e vechi, sărăcăcios, degradat – peisaje urbane de o tristețe fără margini.

În sfârșit: cum își poate păstra o societate echilibrul afectiv și luciditatea, dacă zi de zi i se servesc până la dezgust violențe mediatice la foc automat, moderatori care țipă sau care nu știu să vorbească, experți care vorbesc de miracole și icoane făcătoare de minuni, femei isterice și bărbați transpirați lăudând importanța curgerii energiei cosmice în casă, o armată de hiene hrănindu-se din reziduurile vieții de zi cu zi, căutând în gunoaiele celor bogați și ale celor săraci perla pretins rară a scandalului, imaginea ‘care vă poate afecta emoțional’, scăldându-se toate în sosul publicității la medicamentele care vindecă respirații urât mirositoare, infecții urinare, scurgerile sau diareea. Un tablou media caracterizat de hărțuire afectivă, de presiuni de a renunța la rațiune, la educație și cultură, pentru acel divertisment care scoate ce e mai obscen și mai obscur, mai irațional și mai grosolan din fiecare.

O societate tristă și vlăguită, în care bucuria de a fi împreună a fost exilată în privat, în timp ce faptul de a fi cu alții poartă cicatricea neîncrederii, a lipsei de respect și de cuvânt.

Șantierul conviețuirii seamănă cu o casă neterminată. Cu fiecare cărămidă ce pare să fie stângaci așezată, alți pereți se năruiesc. Dar e șantier, iar munca la el nici nu pare să fi început.”

Text preluat de pe pagina Facebook a conf. dr. Ciprian Mihali

Ciprian Mihali este profesor conferențiar doctor și a predat vreme de două decenii filosofia contemporană la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Din anul 2000 este doctor în filosofie al Universităților din Cluj și din Strasbourg. Între 2012 și 2016 a fost ambasador al României în Senegal și în alte șapte state din Africa de Vest. Din 2016 lucrează în domeniul cooperării internaționale la Bruxelles.