„Cu colindul prin străini”, emoționanta poezie a unei românce din Italia

Într-un sat uitat de lume, la o casă cu pridvor
Doi bătrâni așteaptă veste să le dea copiii lor.
Că acum vine Crăciunul, au de toate și ar vrea
Să petreacă împreună cum le cere datina.

De când au plecat de-acasă, sărbătoare n-a mai fost…
Degeaba s-a rugat mama… și a plâns… și-a ținut post…
Satul e pustiu… pe uliți nimeni nu-i la colindat
Numai câinii urlă întruna parcă-i locul blestemat!

Telefonul îi trezește din tristețea ce-i pătrunde,
Bătrânelul îl deschide și băiatului răspunde,
Nu apucă să rostească decât două vorbe scurte
Că închide… pasămite fecioru-avea treburi multe.

Două lacrimi curg la vale pe obrazu-mbătrânit
Și cu vocea sugrumată, la bătrână i-a vorbit:
„Hai nevastă fă bagajul, mâine la copii plecăm,
Pune carne, ia și vinul… mergem noi să-i colindăm!

M-au sunat acum copiii că nu pot veni acasă,
Nu sunt liberi… că pe-acolo nu simt sărbătoarea noastră!
Pune și șoric nevastă… să le ducem la nepoți…
Niște nuci… vreo două mere, c-o să-i colindăm pe toți!

Ia colaci și cozonacul cu stafide și cu nucă
Și slănina afumată ce atârnă de ulucă!
Hai băbuță și dă fuga, scoate brânza de la sare
Că mâine îți vezi copii, le facem surpriză mare!

Of ce chin… la bătrânețe să plecăm și noi prin lume
Poate-o reuși Crăciunul laolaltă să ne-adune!
S-a schimbat lumea, femeie, nu mai e ce-a fost odată,
De Crăciun în casa noastră era familia toată.

Aveam porțile deschise și veneau colindători
Ne cântau florile dalbe de cu seară până-n zori!
Acum toți s-au dus prin lume răspândiți cum le-a fost soarta
Nu mai vin cu colindatul pe la mama și la tata!

Au lăsat colindu-acasă, să se piardă prin bătrâni
Dar nu-i bai, că mâine-l ducem să-l cântăm la cei străini
Să vadă și ei ce-n suflet au purtat ai mei feciori
Un Crăciun și o colindă care-nseamnă „Sărbători!”

Ștefania Vasile – Italia

08-12-2019