„M-am simțit ca un sclav!” Sezonierii români acuză din nou fermele agricole din Germania de exploatare

Mai mulți muncitori români care au lucrat ca sezonieri în agricultură, în Germania, susțin că au fost plătiți cu sume net inferioare salariului minim la o fermă din Renania de Nord-Westfalia, iar angajatorii au devenit abuzivi și pașapoartele lor au fost reținute. „M-am simțit ca un sclav”, a declarat pentru ziarul german TAZ unul dintre românii care au lucrat la acea fermă.

Timp de două săptămâni, conaționalul nostru a fost plătit cu suma de 635 de euro, conform celor declarate de Cătălina Guia, activistă de origine română, consilier la „Arbeit und Leben” („Muncă și Viață” în germană), o instituție de formare suplimentară sprijinită, printre altele și de Federația Sindicală Germană. Cătălina l-a ajutat pe bărbat, precum și pe alți 9 români, să părăsească ferma. Dacă muncitorul de la fermă – așa cum susține acesta – a lucrat 108 de ore și, pe lângă suma care i se cuvenea, se adaugă încă 130 de euro reținuți pentru suma aferentă călătoriei din România pentru a ajunge la fermă și 71 de euro pentru cazare, fiind taxat un tarif fix aplicabil conform legislației sociale, rezultă că salariul pe oră a fost de numai 8 de euro. Acesta fiind cu mult sub salariul minim legal de 9,50 de euro pe oră.

Pentru salariul primit, munca lucrătorului român a fost una foarte dificilă: „Am înfășurat 250 de copaci pe zi într-o folie de ambalare și i-am încărcat într-un camion”, a declarat muncitorul. Fiecare copac cântărea de la 30 până la 40 kilograme, dar erau și mai grei când erau uzi. Și de cele mai multe ori erau uzi.” De asemenea, el a fost nevoit să semneze contractul de muncă în limba germană, deși nu l-a înțeles. „Iar eu nu am primit nicio copie a acestui contract”, a mai spus el.

Un coleg al aceluiași muncitor, un tânăr în vârstă de 20 de ani, a venit cu acuzații similare: „Am fost tratați fără respect, abuzați verbal, ne-au tras de haine și ne-au scuturat atunci când se presupunea că nu ne-am făcut bine treaba”, a afirmat el într-un apel video cu publicația germană. Tânărul nostru conațional a refuzat să-i fie publicat numele în ziar, spunând că frica este prea mare și că, dacă face asta, nu va mai găsi un loc de muncă. Iar el depinde mult de munca sezonieră din Germania, fiindcă în România ar câștiga mult prea puțin. 

Mai mult, proprietarul fermei se pare că a amenințat un alt român cu o armă atunci când acesta a lucrat prost, a mai spus tânărul. Iar muncitorii erau obligați sa-si procure singuri măștile de protecție împotriva Coronavirsului și dormeau în frig, deoarece containerele modulare în care erau cazați nu erau încălzite corespunzător.

Cătălina Guia a relatat că și alți lucrători români au confirmat aceleași acuzații și, când s-au plâns, le-au fost reziliate contractele de muncă fără a li se acorda preaviz, fiind constrânși să părăsească ferma și locurile de cazare imediat.

„Au stat ore întregi în fața porții fermei, fără pașapoarte, fără bani și în frig”, spune consiliera de origine română. Nu le-au fost înapoiate documentele decât în momentul în care a ajuns poliția, abia atunci cei de la fermă au înapoiat lucrătorilor pașapoartele. Iar salariile le-au primit numai după ce a intervenit și centrul de consiliere a imigraților.

Ferma a respins acuzațiile, catalogându-le false, iar ziarul german a precizat că patronul nu poate da mai multe detalii deoarece autoritățile se ocupau de caz. Procurorul din Krefeld a declarat că examinează dacă a existat o suspiciune inițială.

De obicei, 300.000 de lucrători sezonieri, în principal din Europa de Est, sosesc anual în Germania pentru a lucra în sectorul agricol. Agricultorii au nevoie de ei, spre exemplu, pentru recolta de sparanghel, care începe în câteva săptămâni.

Guvernul federal discută în prezent dacă ar trebui să li se permită să angajeze forța de muncă fără o asigurare socială regulată pentru o perioadă de până la 115 de zile, așa cum au procedat și anul trecut, când au luat această măsură din cauza pandemiei, pentru a reduce numărul de lucrători care călătoresc și, prin urmare, riscul îmbolnăvirii. În anii în care nu a existat pandemie limita fusese stabilită la 70 zile. Au fost însă consecințe pentru lucrătorii temporari: Conform Uniunii industriale pentru Construcții – Agricultură și Mediu (IG BAU), angajații din Europa de Est uneori sunt nevoiți să-și plătească singuri costurile tratamentului.