Frământările românilor din diaspora cu privire la revenirea definitivă în țară: „Nu-mi găsesc locul”

Un român stabilit de nouă ani în Germania a deschis o dezbatere profund emoționantă pe o platformă online, dezvăluindu-și lupta interioară cu sentimentul de dezrădăcinare și dificultățile traiului departe de casă.

Într-o postare sinceră, el a atras atenția altor români din diaspora, care și-au împărtășit propriile experiențe despre viața între două lumi, relatează publicația Constanța 100%.

Autorul poveștii mărturisește că, deși și-a construit o viață stabilă în Germania – având cetățenie, un loc de muncă bine plătit și o locuință confortabilă – resimte constant o nemulțumire profundă.

„M-am camuflat exact cum trebuie din toate punctele de vedere,” afirmă el, dar recunoaște că „costurile ridicate, chiriile extrem de mari și taxele mari” îl deranjează.

Mai mult, descrie dificultatea de a lega prietenii: „În 9 ani nu am reușit să leg o prietenie cu cineva. Oi fi eu ciudat? Sau sunt oamenii de aici cu un oarecare handicap social?”

Întoarcerea în România, însă, nu pare o soluție mai bună pentru el.

„Nu am simțit niciodată că aparțin de România. Nu sunt omul tradițiilor, dar nici aici nu mă regăsesc,” scrie el, adăugând că trăiește un „sentiment de dezrădăcinare” care îl face să se întrebe unde ar putea găsi liniștea pe care o caută.

Perspective din diaspora: o căutare comună a rădăcinilor

La postarea sa, alți români stabiliți în străinătate au răspuns, confirmând sentimentele exprimate. Un utilizator din Germania mărturisește:

„Citesc o postare pe care aș fi scris-o și eu, cu idei și gânduri care-mi trec prin minte.”

El descrie cum, deși România rămâne „acasă” pentru el, traiul în Germania este marcat de costuri ridicate și o societate pe care o percepe ca fiind „ciudată” și „robotică”.

Totuși, își exprimă speranța că fiecare își va găsi calea: „Momentul reîntoarcerii acasă se apropie, și de fiecare dată când mă gândesc la asta, simt niște emoții plăcute.”

Un alt utilizator, cu o experiență de peste 30 de ani în Statele Unite, povestește despre dorul constant de România. „În fiecare zi, eu și nevasta ne gândim să ne întoarcem acasă,” spune el, explicând că deja și-au cumpărat un apartament în România, unde au stat două luni.

Cu toate acestea, decizia de a se muta definitiv este complicată: „Nu-mi fac iluzii că România-i perfectă, dar măcar sufletul ni-i împăcat acolo.”

Un sfat important răzbate din răspunsul său: „Mai bine încerci decât să stai toată viața să te întrebi: ‘Oare cum era?’”

Întoarcerea acasă: între provocări și regăsire

Un român care a decis să se întoarcă în România după două decenii în Statele Unite împărtășește o perspectivă optimistă.

„Am văzut oameni frumoși, deștepți și interesanți,” spune el, apreciind orașe precum Sibiu, Oradea și Cluj.

Cu toate acestea, recunoaște provocările vieții în România, inclusiv birocrația și mentalitatea specifică.

„Cu toate problemele ei, România este acasă. Sufletul meu este mai împăcat aici decât oriunde altundeva.”

Reflecții despre apartenență

Aceste mărturii scot la iveală dilema trăită de mulți români din diaspora: sentimentul de a trăi între două lumi, fără a aparține complet niciuneia. Deși viața în străinătate oferă oportunități, mulți se simt înstrăinați, iar întoarcerea acasă vine cu propriile sale incertitudini.

Un lucru este cert: dorul de „acasă” și întrebarea despre unde își găsește fiecare liniștea rămân preocupări comune.

După cum spunea unul dintre utilizatori: „Viața-i scurtă. Poate merită să încerci, decât să trăiești toată viața cu întrebarea: ‘Cum ar fi fost?’”