Îngrijitoare de bătrâni în Germania: peste 600 000 lucrează la negru. Guvernul german promite o reformă

Se estimează că, în Germania, peste 600.000 de îngrijitoare de bătrâni și persoane cu dizabilități lucrează la negru, iar majoritatea sunt românce sau provin din Europa de Est. O reformă propusă recent de ministrul Sănătății din această țară le-ar putea îmbunătăți considerabil condițiile de muncă, informează Deutsche Welle.

Fără contracte încheiate în Germania, fără asigurări de sănătate în sistemul german. Primesc plata în numerar, iar aceasta nu este prea mare. Aproape 750.000 de femei – cele mai multe din România, Polonia, Slovacia și Bulgaria — furnizează îngrijiri germanilor, în ale căror case locuiesc. Dacă nu ar fi aceste femei, sectorul acesta din Germania ar suferi o criză, dar ele, oficial, nu există. 

Se estimează că 90% din activitățile de îngrijiri la domiciliu, în cadrul cărora îngrijitorul locuiește în casa persoanei îngrijite, se desfășoară ilegal în Germania. Populația germană în vârstă, care este din ce în ce mai numeroasă, preferă să stea acasă: trei sferturi din cei aproximativ 4,1 milioane de oameni care au nevoie de îngrijiri zilnice o fac. Prin urmare, a apărut o explozie a cererii de îngrijiri la domiciliu și – până acum – aparatele guvernamentale, unul după altul, nu au reușit să o reglementeze. Agențiile de pe piața neagră continuă să le submineze pe cele legale prin evitarea contribuțiilor la asigurările sociale și prin ignorarea acordării salariului minim. 

Ambiguitățile din legile germane permit ca modelul de angajare cu locuirea în casa persoanei asistate să fie de multă vreme unul nerecunoscut, ceea ce creează o „zonă gri”. Însă angajarea unei persoane fără a-i încheia un contract și fără a contribui la sistemul de asigurări sociale „este o infracțiune”, un aspect subliniat de avocatul Frederic Seebohm, șef al unei asociații profesionale germane pentru îngrijitorii la domiciliu. 

Cele 300.000 de familii – numărul este unul estimat, în lipsa unor date oficiale – care angajează îngrijitori în condițiile acestei „zone gri” sunt în mod copleșitor conștiente de faptul că încalcă legea, conform afirmațiilor sale.

Schimbarea pe care o promite guvernul german

Cu toate acestea, reforma sectorului îngrijirilor, anunțată recent de Jens Spahn, ministrul german al sănătății, „ar putea schimba regulile jocului”, spune Seebohm. Spahn a expus liniile directoare generale pentru reformă în octombrie 2020, menționând că „îngrijirile reprezintă cea mai mare provocare socială a deceniului.” 

Deși planul nu a fost încă prezentat în parlament, propunerile din proiectul în lucru ar echivala cu o recunoaștere a faptului că îngrijirile la domiciliu, cu locuirea îngrijitorului în casa persoanei pe care o asistă, reprezintă un fapt răspândit. În plus, ar fi o etapă parcursă spre reglementarea sectorului, chiar dacă baza legală pentru această activitate necesită completări. 

Austria se află cu mult în fața Germaniei în ceea ce privește reglementarea sectorului îngrijirilor la domiciliu. În această țară, îngrijitorii la domiciliu se pot declara liber profesioniști. De exemplu, aceasta este situația Annei Tadrzak, o îngrijitoare din Polonia, în vârstă de 50 de ani, care își găsește de lucru prin agenția Caritas Rundum Betreut, cu sediul în Viena. Lucrează în ture de două până la patru săptămâni, iar apoi ia o pauză pentru o perioadă de timp egală.

Sistemul bun din Austria

Tadrzak spune că este un sistem bun cel din Austria pentru că, de fapt, activitatea de îngrijire înseamnă să fie de gardă non-stop.

„Atunci când clientul îți solicită prezența de cinci ori pe noapte, îl asiști de cinci ori pe noapte. Fiecare zi este diferită,” afirmă ea.

Natura și sfera de aplicare a activității variază și în funcție de necesitățile și așteptările pe care le au familiile.

„Clienții nu vor doar îngrijitori; vor bucătari, persoane care să le facă curățenie și persoane care să le facă cumpărăturile. Uneori, le dai un deget, iar ei îți iau toată mâna – și riști să ajungi să nu ai niciun fel de intimitate.” 

Dificultatea inerentă a stabilirii unor limite în ceea ce privește orele de lucru și sarcinile înseamnă că, în Germania, în lipsa reglementării, îngrijitorii rămân expuși exploatării. Modelul de afaceri al agențiilor ilegale depinde de apropierea de țări în care veniturile medii sunt mult mai mici, însă ai căror cetățeni se bucură de libertate de mișcare în cadrul Uniunii Europene. Agențiile cu sedii în Germania formează parteneriate cu organizații din Europa de Est, organizații care realizează procesul recrutării pentru ele, iar apoi plasează îngrijitorii în familii germane, fără a-i declara la autoritățile locale, fără a se ocupa de asigurările de sănătate sau fără a le controla calificările.

De la angajați invizibili la angajați indispensabili

Criza COVID a scos la iveală nevoia urgentă de a scoate din umbră activitățile de îngrijire a bătrânilor, spune Frederic Seebohm. Închiderea bruscă a granițelor naționale în perioada restricțiilor din primăvara anului 2020 a făcut dificilă întoarcerea în țară a „angajaților neesențiali” – inclusiv a celor fără cetățenie sau reședință în Germania. Acest lucru a însemnat că s-a impus recunoașterea rapidă a îngrijitorilor drept angajați indispensabili – un aspect oarecum paradoxal, dat fiind faptul că statul a ignorat de-a binelea, multă vreme, majoritatea angajată neoficial.

În plus, a devenit absolut necesar ca îngrijitorii să aibă acces la sistemul german de sănătate. Nu e doar faptul că ar putea avea nevoie de tratament medical, dacă ei înșiși s-ar îmbolnăvi de COVID-19 — ci și că, în lipsa testării adecvate și a accesului la vaccinare, ar risca să infecteze persoanele deosebit de vulnerabile de care au grijă. 

Însă caracterul imperios al abordării sectorului îngrijirilor în cadrul crizei generate de coronavirus reprezintă doar ceea ce se vede din problema mult mai mare. Atât în Germania, cât și în Austria, cererea de îngrijitori depășește semnificativ oferta.

„În Austria, va exista un deficit de 80.000 până la 100.000 de îngrijitori până în 2030,” spune Stefanie Zollner-Rieder, specialist în cadrul Caritas, agenția cu care colaborează Anne Tadrzak.

„Atât cât se poate, modelul austriac funcționează – însă criza generată de coronavirus ne-a demonstrat că modelul trebuie să devină rezistent.”

Criză pe termen scurt, tendințe pe termen lung

Germania are una dintre cele mai mari proporții de populație cu vârste de peste 65 de ani, din UE. Rata relativ redusă a fertilității în țară (1,4 copii la o femeie) și speranța mai mare de viață (situată la aproximativ 79 de ani pentru bărbați și 83 de ani pentru femeile născute în prezent) nu vor face decât să alimenteze această tendință demografică în următoarele decenii, iar acest lucru va lăsa Germania expusă chestiunii iminente a găsirii unui mod de a finanța nevoia din ce în ce mai mare de îngrijiri. 

Reforma propusă, preconizată să creeze o bază pentru amplificarea suportului financiar acordat celor care au nevoie de îngrijiri, prezintă o relevanță politică deosebită în Germania, dat fiind faptul că a început deja perioada premergătoare alegerilor naționale din septembrie. Chiar dacă ar putea fi deja prea târziu pentru perioada electorală curentă, Frederic Seebohm își păstrează optimismul cu privire la probabilitatea reformării sectorului, fiind de părere că majoritatea partidelor sunt de acord cu privire la necesitatea unei schimbări. 

Dificultatea finanțării mai mari a acestui sector se întrepătrunde cu aceea a asigurării că această cerere din ce în ce mai mare de îngrijiri nu se traduce în mai multă activitate transferată în „zona gri” și în agravarea condițiilor pentru îngrijitori, mai ales în cazul celor de care legea încă nu este preocupată. 

Muncă și implicare sufletească

Pe lângă scoaterea în evidență a caracterului precar al sectorului îngrijirilor, criza COVID a pus în lumină importanța activității de îngrijire și rolul crucial al femeilor din Europa de est, femei care-și asumă în mod copleșitor această activitate. Reforma din Germania ar putea duce și la o schimbare a modului în care oamenii percep valoarea îngrijirii persoanelor în vârstă. 

„Mă dedic muncii mele cu tot sufletul. Nu e vorba doar despre bani — și, oricum, banii nu sunt prea mulți,” explică la telefon Anna Tadrzak care se află în Viena.

„Este nevoie de foarte mult efort și multă răbdare, însă sunt mulțumită de felul în care îmi desfășor munca în Austria, sunt mulțumită de Caritas și de meseria mea.”

Este surprinsă că a fost sunată de un jurnalist.

„În 15 ani, nu s-a interesat nimeni de munca pe care o fac,” afirmă ea.