Româncă adoptată în Spania, devenită călugăriță, își regăsește părinții în România după zeci de ani. Emoționanta poveste a sorei Mihaela

Mihaela, o româncă adoptată în Spania când era copil, a ajuns călugăriță dominicană și, după ani în care a crezut că nu mai are pe cine căuta, și-a regăsit părinții biologici din România și frații pe care nu îi cunoscuse niciodată.

Potrivit Religion en Libertad, traseul ei a început în România anilor ’90, când părinții biologici, Ion și Nicoleta Stoica, s-au despărțit de cele două fiice ale lor și le-au dus într-un centru de primire minori, sperând că vor primi îngrijire mai bună într-un context de sărăcie extremă. Cea mică, Mihaela, avea o sănătate fragilă și a rămas la spital; familia a reușit ulterior să o ia acasă pe sora mai mare, însă urmele Mihaelei s-au pierdut, iar părinții au căutat-o ani la rând fără rezultat.

În 1998, în perioada în care România își deschisese granițele pentru adopțiile internaționale, Mihaela a fost adoptată de o familie spaniolă și a ajuns în Insulele Canare. În Spania, părinții adoptivi au botezat-o din nou, după ce avusese deja două botezuri în Biserica Ortodoxă: unul făcut de familia biologică, altul de asistenți sociali care nu știau dacă fusese botezată. La șase ani, Mihaelei i s-a spus că este adoptată, iar ea a crescut fără resentimente, convinsă că părinții ei „vor avea grijă de ea în fiecare zi din cer”.

La 18 ani, după ce a intrat la universitate pentru a studia Turismul, s-a îndepărtat de religie și a dus o viață pe care o descrie prin faptul că a fost „fata care a participat la multe petreceri, de lume, foarte de lume”. Schimbarea a venit în 2015, când, impresionată de ideea unei experiențe într-o mănăstire, a cerut ajutor pentru a găsi un loc de reculegere. Pe 28 iunie 2015, la 21 de ani, a intrat în Mănăstirea Maicilor Dominicane din La Laguna pentru 15 zile, experiență care i-a modificat direcția vieții; la câteva luni, era deja în comunitate, învățând rugăciunile și regulile vieții religioase. Decizia i-a adus însă tensiuni cu familia adoptivă, care nu a acceptat alegerea ei, deși Mihaela spune că rămâne recunoscătoare pentru tot ce a primit de la ei.

Un nou capitol s-a deschis în aprilie 2020, în Spania, când maica stareță i-a recomandat să își caute părinții biologici, ca parte a formării sale. După o perioadă în care a ezitat, Mihaela a solicitat autorităților din Insulele Canare datele din certificatul de adopție, unde apăreau numele părinților și localitatea nașterii. Cu sprijinul unei fundații românești, demersurile afectate de pandemie au dus la obținerea certificatului de naștere, iar la scurt timp a fost anunțată că părinții ei biologici fuseseră identificați și trăiau.

Pe 17 noiembrie 2020, la ora 10:00, Mihaela a primit un email din România care o informa că părinții fuseseră vizitați de serviciile sociale și își doreau să o cunoască. La două zile după aceea, a aflat că familia este sănătoasă și că mai are șase frați; mesajul a declanșat un pas decisiv: i-a căutat pe Facebook, a găsit un verișor și, prin el, a ajuns rapid la surorile ei. Primul contact a fost prin apel video, cu ajutorul unui traducător online și al gesturilor; ulterior, a vorbit și cu mama ei, iar momentul a rămas fixat în memoria Mihaelei: Nicoleta a căzut în genunchi și a repetat: „Fiica mea, Mihaela”. La scurt timp, l-a văzut și pe tatăl ei, Ion, iar apoi și-a cunoscut prin ecran întreaga familie: Ana Maria, Roxana, Raluca, Narcisa, Crina și Andrei.

Reîntâlnirea în persoană a avut loc pe 20 august 2021, când sora Mihaela și maica stareță Inmaculada au plecat din Spania spre România, prin Madrid, apoi București, cu un al doilea zbor către Suceava. La aeroport, o așteptau părinții și fratele cel mic; îmbrățișarea cu mama ei a fost însoțită de lacrimi și de cereri repetate de iertare pentru că nu reușise să o găsească. În aceeași zi, Mihaela a ajuns la Stulpicani, localitate din nordul României, aproape de granița cu Ucraina, unde i-a întâlnit pe unchi, frați și pe cei șase nepoți, cărora le-a spus că este „mătușa Mihaela”. În familie se află și o soră, Narcisa, despre care se precizează că este surdomută, iar despărțirea de la finalul vizitei a fost una dintre cele mai grele pentru Mihaela.

După această reconectare, Mihaela spune că, deși nu are „o familie” în sensul la care visase, simte că are trei: comunitatea de surori dominicane, familia adoptivă și familia biologică. La 28 de ani, este călugăriță la Mănăstirea Santa Ana din Murcia, în Spania, iar pentru anul următor își dorește să depună jurămintele perpetue. Ea a declarat: „Întâlnirea cu familia mea biologică m-a ajutat să văd că Dumnezeu există, că este sincer, că nu a uitat nicio lacrimă de-a mea. Pentru ca versetul: – Ei nu s-au născut nici din sânge, nici din carne, ci s-au născut din Dumnezeu – să se împlinească”.