Româncă adoptată în străinătate, își caută mama biologică: „Astăzi nu mai am pe nimeni din familia mea adoptivă”
O tânără de origine română ajunsă în SUA în urma adopției a lansat un apel pentru a-și găsi mama biologică și rudele din România. Rămasă singură, fără nimeni din familia adoptivă, ea încearcă să descopere mai multe despre originile sale și despre oamenii de care o leagă începutul vieții.
Potrivit apelului publicat pe pagina de Facebook The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României, Maria-Magdalena Roman s-a născut la 12 august 1985, în Piatra Neamț, județul Neamț. Adopția sa de către o familie din Statele Unite a avut loc în iunie 1991, înainte să împlinească șase ani.
Din ceea ce cunoaște, mama biologică încercase în mai multe rânduri să obțină de la mama adoptivă fotografii și informații despre ea. Maria-Magdalena nu știe însă dacă cele două au comunicat după adopție. Mama care a crescut-o a murit în 2007, fără să apuce să îi lămurească această parte a trecutului.
„Astăzi nu mai am pe nimeni din familia mea adoptivă. Tocmai de aceea simt că a venit momentul să încerc să-mi găsesc rădăcinile, să aflu mai multe despre povestea mea și, poate, să descopăr că mai am o familie undeva în România”, mărturisește românca.
Numele și adresa de la care pornește căutarea
Indiciile despre familia biologică provin, explică ea, din documentele adopției și din ancheta socială. Mama este căutată sub numele Carmen Irina Roman sau Carmen Irina Lungu.
În 1991, aceasta avea 26 de ani, astfel că anul nașterii ar fi 1964 sau 1965. La momentul respectiv purta numele de căsătorie Lungu și era despărțită de soțul său, Constantin Lungu.
Ultima informație cunoscută despre locuința mamei o plasează într-o garsonieră de pe Aleea Ulmilor, din Piatra Neamț. Maria-Magdalena speră că acest reper le-ar putea aminti unor foști vecini de femeia pe care o caută.
În acte este menționată și bunica maternă, Elena Roman, descrisă atunci ca fiind în vârstă și bolnavă. Apare însă și numele Lucreția Roman. Românca ia în calcul posibilitatea ca ambele mențiuni să se refere la bunica sa, care ar fi putut avea prenumele Lucreția Elena.
Căutarea îi privește și pe ceilalți membri ai familiilor Roman și Lungu: unchi, mătuși, verișori sau alte rude care ar putea să îi ofere informații despre trecut.
Maria-Magdalena se adresează oamenilor care au cunoscut familia ori care își amintesc de împrejurările descrise. Prin apel este cerută și distribuirea mesajului, în speranța că acesta va ajunge la cineva care o poate ajuta să își găsească rudele.
