Românii care țin în picioare fermele de sparanghel din Germania. „Fără ei nu există recoltă”
Un român pleacă în fiecare primăvară la muncă sezonieră în Germania, la recoltarea sparanghelului, iar banii câștigați acolo au devenit pentru familia din țară o sursă importantă de venit. Departe de casă timp de aproximativ două luni, el își lasă gospodăria din România în grija soției și revine apoi cu planuri concrete pentru casă și terenuri.
Povestea lui Vasile Zaharia, un român în vârstă de 57 de ani, este relatată de publicația germană MDR, care arată că acesta merge de câțiva ani în landul Turingia, la circa 1.600 de kilometri de casă, unde lucrează la o fermă de sparanghel din Kutzleben.
În România, conaționalul nostru are o mică gospodărie. Se ocupă de animale, umple adăpătoarea din grajdul porcilor, pune fân proaspăt pentru vaci, hrănește găinile și strânge ouăle. Primăvara însă, pentru o perioadă, aceste treburi sunt preluate de soția lui, pentru ca el să poată merge la muncă în Germania.
„De fiecare dată când mă întorc acasă din Germania, există un plan pentru ce fac cu banii pe care i-am câștigat: renovarea casei sau a anexelor, montarea unor garduri noi. În plus, mi-am mărit puțin gospodăria. Se poate spune că viața mea s-a îmbunătățit clar de când merg regulat în Germania”, a spus Vasile Zaharia.
Înainte, bărbatul român a lucrat până la sfârșitul anilor ’90 într-o fabrică de textile din România. După închiderea acesteia, a mai găsit doar locuri de muncă ocazionale ca ajutor în construcții.
„În țara noastră se vinde totul străinilor, chiar și pădurile. Pentru noi abia dacă mai există locuri de muncă acolo. În Germania, Austria și Italia există fabrici, industrie. În regiunea noastră nu mai avem așa ceva. Pur și simplu nu producem nimic”, a afirmat el, pentru publicația germană.
Situația familiei arată cât de importantă a devenit munca în străinătate pentru veniturile unor români. Fiul și nora lui Vasile lucrează, la rândul lor, peste hotare, iar nepotul Eric, în vârstă de cinci ani, locuiește mare parte din an la bunici. Când bunicul pleacă la recoltarea sparanghelului, copilul rămâne acasă doar cu bunica.
Ferma din Germania la care ajunge românul este administrată de Jan Niclas Imholze. Proprietarul spune că producția de sparanghel depinde direct de muncitorii veniți din Europa de Est.
„Fără muncitori sezonieri, nu există recoltă de sparanghel”, spune fermierul german.
El adaugă că angajații sezonieri trebuie tratați corect și că, fără ei, activitatea nu ar mai putea continua la același nivel:
„Muncitorii sezonieri sunt pentru noi, pentru mine, esențiali și existențiali. Fără muncitori sezonieri nu există recoltă de sparanghel și atunci capitolul sparanghel se încheie imediat. Foarte important este, înainte de toate, să fie tratați, bineînțeles, ca oameni: să le fie înțelese nevoile, să fie plătiți corect, să fie create condiții de muncă decente și un mediu de lucru în care să se simtă bine.”
Totuși, fermierilor le este tot mai greu să găsească oameni pentru recoltare. În țările din care veneau mulți lucrători sezonieri, nivelul salariilor a crescut, iar pentru unii dintre ei munca în Germania nu mai este la fel de avantajoasă.
Pentru Vasile Zaharia, plecarea încă merită efortul. Lipsa banilor de acasă și distanța față de familie rămân însă cele două greutăți între care trebuie să aleagă.
„Fără bani este greu acasă, dar aici, fără familie, uneori este greu. Deci ce să faci?”, a mai spus el.
Cât timp rămâne în Germania, bărbatul vorbește zilnic la telefon cu cei de acasă. În paralel, își face planuri pentru următoarea lucrare pe care o va începe la locuința sa din România, după ce se va întoarce de la recoltarea sparanghelului.
