Străini îndrăgostiți de România: „Am trăit acolo momente de neuitat, invitații la nunți, petreceri de Crăciun și Paște”
Edith și Claude Unsinger, un cuplu de francezi din Alsacia (fostă regiune din estul Franței), au fost intervievați recent de Gregory Rateau, jurnalist la Le Petit Journal, în legătură cu pasiunea lor pentru România, relatează Le Petit Journal.
De aproape cinci decenii, familia Unsinger se întoarce cu regularitate în țara noastră pentru a explora teritoriul românesc și a fotografia schimbările survenite, precum și particularitățile locurilor imortalizate.
Ulterior fiecărei călătorii în România, cei doi francezi îndrăgostiți de arta fotografică au organizat în Franța mai multe expoziții cu instantaneele lor în care surprind mereu ceva nou în această țară încă misterioasă dar și pentru a lupta împotriva clișeelor despre români întipărite în mintea francezilor.
Nedumerit de longevitatea pasiunii lor pentru aceeași țară est-europeană, Gregory Rateau i-a întrebat de ce se întorc acolo iar și iar, plecând de la ideea că după jumătate de secol ce ar mai putea rămâne neexplorat?
Edith a răspuns prima și a subliniat că este o fană a României încă din anul 1973. Ea a mărturisit că a făcut o adevărată pasiune pentru această țară, deoarece aici a trăit numeroase momente de neuitat (invitații la nunți, petreceri de Crăciun și Paște).
De asemenea, ea a povestit cum a admirat peisaje variate, tradiții vii, bogății istorice și culturale, monumente și locuri neobișnuite, bucurându-se și de întâlniri calde cu românii. „România este pentru mine sinonimă cu neobișnuitul, neașteptatul și contrastele”, a explicat Edith.
Claude a recunoscut la rândul său că pasiunea sa pentru România este eternă. Pentru el, România mai are multe de arătat, mai ales munții Carpați care încă reprezintă în opinia sa un tărâm frumos cu aventuri de explorat, exemplificând fotografierea urșilor în habitatul lor natural.
El a precizat cu mare satisfacție: „Anul acesta s-a deschis Via Transilvanica, un traseu de drumeții lung de 1.400 km, o provocare formidabilă de acceptat!”.
Rateau a pus o întrebare justificată: „Vă gândiți la o retragere pe pământ românesc?”
Edith a dezvăluit că speră să se întoarcă în România pentru încă mult timp dar ar fi o problemă. „Ca să mă stabilesc acolo, ar trebui să-i întreb pe cei nouă nepoți! Deocamdată am nevoie să parcurg doar 1.300 km de la Strasbourg până la granița cu România. Sunt la Strasbourg, cu România în suflet”, a explicat ea.
Claude a menționat că pensionarea pentru el reprezintă un subiect care nu mai este de actualitate, deoarece a ieșit la pensie acum nouă ani, ceea ce i-a permis să fac două sejururi de câte două luni în România.
„Acest lucru face posibil să ne rezervăm mai mult timp pentru vizite. Dar la o retragere pe pământ românesc nu m-am gândit. Țara mea este Franța. Familia mea locuiește în Franța. Legăturile mele sunt în Franța” a subliniat el.
Rateau a continuat: „În timpul întâlnirii noastre anterioare, ne-ați povestit despre legăturile de prietenie pe care le-ați făcut acolo. S-au format noi legături de atunci? Vreo descoperire nouă despre care ați dori să ne spuneți pe scurt?”
Edith și-a amintit cu plăcere: „Poporul român este fabulos, iar întâlnirile magnifice. Majoritatea oamenilor pe care i-am întâlnit mi-au devenit prieteni (cuplul căsătorit în 1974, proprietarii unei cabane în Bucovina de 20 de ani și atât de mulți alții…)
„Draga mea Elena (ea a fost cea care a fost la originea istoriei mele cu România), din păcate nu mai este pe această lume, a fost impresionantă prin personalitatea sa puternică, răzvrătită, educată și primitoare…”
Rateau a întrebat apoi: „Care comentariu apare cel mai des despre România sau despre români în cadrul expozițiilor de fotografie expuse de voi de-a lungul anilor?”
Edith a înșiruit câteva din comentariile conaționalilor săi: „Aceasta este România?”, „Nu mi-am imaginat-o așa!”, „Nu e ca în presă!”,… în timp ce românii care au participat la expozițiile lor spuneau, de exemplu: „Ah! Nu sunt doar romi în România.”
Rateau a fost curios: „Ce părere aveți despre schimbările pe care le observați în țară?”
Edith a dezvăluit că unele schimbări sunt evidente, cum ar fi sate de nerecunoscut, drumuri și autostrăzi noi, companii comerciale ca și la ei, gastronomie internațională, nivelul de trai și modernismul care influențează modul de viață al românilor, mai ales în orașe.
Ea a povestit despre contrastele izbitoare dintre marile orașe (unde circulă scutere electrice) și satele pitorești unde timpul pare să se fi oprit în loc (căruțe trase de cai).
„Se schimbă și unele mentalități! Încerc să mă adaptez acestor schimbări, chiar dacă latura nostalgică preia uneori” a explicat Edith care a recunoscut că uneori a trebuit să-și spună singură: „Dar asta a fost înainte!”
Claude a spus: „Cred că țara se schimbă. Suntem încă mai bine de 30 de ani de la căderea comunismului. Forțele vii ale țării încep să fie oameni care nu au cunoscut și nu sunt impregnați de această perioadă. Acești oameni sunt mai deschiși la schimbare și la lumea modernă.”
Rateau a continuat întrebările: „Cum percepeți aceste schimbări în timpul șederii voastre acolo?”
Edith a recunoscut că în final s-a adaptat, chiar dacă imaginile din trecut îi revin din când în când în memorie, și că poate rămâne „atașată” de o anumită epocă. „Dar obiectivul unei țări este să avanseze, sperăm în direcția bună”, a spus ea.
Claude a fost de părere că România este încă o țară a contrastelor și că există încă o mare diferență între orașe și mediul rural. A observat cum infrastructura rutieră s-a îmbunătățit semnificativ și cum numeroasele Dacii 1100 și 1300 din perioada comunistă au dispărut în favoarea mașinilor mai moderne.
„Dar în septembrie 2022, în timpul ultimului nostru sejur de trei săptămâni, am numărat încă 177 de căruțe”, a dezvăluit el.
Rateau a încheiat interviul cu întrebarea: „Sunteți nostalgici pentru o Românie pe care ați cunoscut-o cândva?”
Edith a explicat: „Cu privirea retrospectivă (anul viitor, în 2023, se vor împlini 50 de ani de când această țară m-a sedus), sunt nostalgică, desigur, și cu atât mai probabil de anii tinereții mele și de experiența de altădată în această Românie de excepție! Dacă îmi permit un ultim cuvânt pentru a încheia: România m-a îmbogățit foarte mult pe mai multe planuri (cultural, emoțional, relațional) și mi-a deschis anumite orizonturi și mi-a permis să întâlnesc oameni în Franța.”
Claude a conchis: „În cazul României, nu sunt în întregime nostalgic, pentru că această țară a reușit, cel puțin până astăzi și în anumite regiuni, să mențină în viață folclorul, muzica și tradițiile ancestrale, trasându-și în același timp drumul către modernism.”