Trei copii, ținuți aproape patru ani închiși în casă de părinți, în Spania. Absorbante și tampoane folosite aruncate prin casă și excremente de animale

Trei copii au fost ținuți aproape patru ani fără să iasă din locuința familiei, în Spania, după ce părinții lor au susținut că voiau să îi protejeze de Covid-19.

Cazul s-a încheiat cu condamnarea celor doi adulți la pedepse de aproape trei ani de închisoare, scrie Daily Mail.

Christian Steffen, un cetățean german în vârstă de 53 de ani, recrutor independent în domeniul tehnologiei, și soția sa, Melissa Ann Steffen, în vârstă de 48 de ani, născută în Statele Unite și cu cetățenie germană, au fost condamnați după un proces desfășurat cu ușile închise la Oviedo, în nordul Spaniei.

Cei trei copii ai cuplului, gemeni de opt ani și fratele lor de zece ani la momentul descoperirii cazului, au fost scoși din locuință pe 28 aprilie 2025. Familia ajunsese în Spania în decembrie 2021, iar de atunci copiii ar fi fost ținuți complet separați de exterior.

Procurorii au descris condițiile în care au trăit minorii ca fiind extrem de grave:

„[Soții Steffen] i-au închis pe minori în locuința lor și i-au izolat complet de restul lumii, refuzându-le contactul cu alte persoane, atât fizic, cât și prin alte forme de comunicare.

Copiii nici măcar nu își cunoșteau rudele sau alte persoane în afară de părinții lor.

Nu au ieșit niciodată afară, nici măcar în grădina casei lor, timp de aproape patru ani, din cauza fricii nefondate pe care inculpații o aveau și pe care le-au transmis-o copiilor, că s-ar putea infecta cu ceva.

Inculpații nu și-au înscris niciodată copiii la școală în Spania, iar aceștia au învățat singuri sau cu ajutorul părinților, cu rezultatul că minorii mai mici, care aveau opt ani când au fost găsiți, nu știau să citească sau să scrie.

În plus, copiii nu au beneficiat de nicio supraveghere medicală: ultima dată când au fost văzuți de un medic a fost în 2019, iar inculpații erau cei care diagnosticau și tratau problemele atunci când acestea apăreau.

Aveau acasă o cantitate mare de medicamente, cumpărate fără prescripția medicală necesară. În plus, copiii aveau și probleme de control al vezicii urinare și al intestinului, cauzate de folosirea prelungită și nepotrivită a scutecelor.

Locuința era într-o stare proastă, cu o lipsă semnificativă de curățenie și cu cantități mari de gunoi și murdărie acumulate în mai multe camere.

În plus, mobilierul era inadecvat pentru nevoile copiilor: gemenii dormeau în pătuțuri ale căror bare le rupseseră pentru a putea intra și ieși liber.

Fratele lor dormea într-un pat prea mic pentru vârsta lui.

Copiii mergeau aplecați, aveau picioarele arcuite, dificultăți la urcatul și coborâtul scărilor, pielea iritată și onicomicoză.

Unul dintre ei avea o ușoară cocoașă. Când au ieșit afară, după ce situația lor a fost descoperită, copiii au fost surprinși de ceea ce îi înconjura.

Ca urmare a acestor fapte, copiii suferă de distocie socială, ceea ce le va întârzia integrarea în relații sociale adecvate vârstei lor.”

În locuință, anchetatorii au găsit scutece murdare, absorbante și tampoane folosite aruncate prin casă, dar și blaturi acoperite cu excremente de animale. Pe interiorul pătuțurilor au fost descoperite desene făcute de copii, cu monștri cu dinți ascuțiți, în cerneală roșie.

După ce au ieșit din casă, unul dintre copii a îngenuncheat pe iarbă și, copleșit, „a atins-o cu uimire”, au spus polițiștii.

Părinții au susținut în fața instanței că au acționat mereu în interesul copiilor. Avocații apărării au negat că minorii ar fi fost sechestrați ilegal și au descris situația drept o „izolare voluntară” decisă de doi părinți care ar fi luat „decizii probabil greșite, dar nu penale”.

Apărarea a mai arătat că cei doi adulți ar fi avut Covid și ar fi ales izolarea și educarea copiilor acasă dintr-o „teamă de neînvins” de a se îmbolnăvi din nou. Totodată, avocații au respins descrierea locuinței drept „casa ororilor”.

Existența copiilor a ajuns în atenția autorităților după ce o profesoară universitară din zonă, Silvia, a început să urmărească atent ce se întâmpla la casa familiei.

Ea a notat zilele și orele la care se mișcau perdelele de la etajul al doilea sau erau ridicate și coborâte jaluzelele, dar și momentele în care bărbatul, văzut mereu cu mască pe față, ieșea până la poartă pentru a prelua cumpărături ori mâncare livrată.

Suspiciunile femeii au crescut după ce a observat numărul mare de livrări de la supermarket și a auzit ceea ce păreau a fi voci de copii. Ea a predat poliției un dosar cu însemnări detaliate, iar anchetatorii au constatat apoi că printre cumpărături se aflau și scutece.

O sursă din primărie a declarat pentru El Mundo:

„Vecina adunase dovezi că, în timpul programului școlar, nimeni nu ieșea din casă și și-a exprimat convingerea că acolo trebuiau să locuiască niște copii, susținând chiar că i-a văzut.

Ea s-a dus la Serviciul pentru Copii și Familie al Primăriei Oviedo pe 14 aprilie, cu ceea ce era practic un raport de poliție făcut de mână.

Lista de cumpărături a fost indiciul care a declanșat totul.

Era lista unei familii, nu a unei singure persoane, și exista ceva care nu se potrivea deloc: cantitatea izbitoare de scutece.”

Aceeași sursă a adăugat:

„Fără acea vecină, copiii ar fi rămas aproape sigur nedetectați în acea casă încă mulți ani. Unii vecini apropiați nici măcar nu știau că locuința era locuită.”

Christian Steffen și Melissa Ann Steffen au fost găsiți vinovați de violență psihologică exercitată în mod obișnuit în mediul familial și au primit câte doi ani și patru luni de închisoare. Pentru abandon de familie, fiecare a mai primit o pedeapsă separată de șase luni.

Cei doi au fost, de asemenea, decăzuți din exercitarea autorității părintești pentru trei ani și patru luni, nu au voie să se apropie la mai puțin de 300 de metri de copii și trebuie să plătească fiecărui minor câte 30.000 de euro despăgubiri.

Procesul a început pe 10 martie, la Tribunalul Provincial din Oviedo, iar judecătorii au decis ca presa și publicul să nu aibă acces în sală, din cauza gravității acuzațiilor și a posibilelor consecințe negative asupra copiilor.

După arestarea părinților, minorii au fost preluați de serviciile sociale regionale. Bunicii materni au fost găsiți în Statele Unite și i-au vizitat la centrul unde erau îngrijiți, după care s-au întors în America.

Ministra regională pentru Drepturi Sociale și Bunăstare, Marta del Arco, a declarat:

„Aceștia sunt copii a căror traumă, din ceea ce au trăit, era inevitabil să iasă la suprafață mai târziu, iar atât educatorii, cât și psihologii lucrează foarte intens cu ei, pentru că au cu adevărat nevoie.”