Un român din Spania stă pe străzi în plină pandemie. „Te ajut, dar trebuie să dormi cu mine-n pat.”

Alexandru iese dintr-o închisoare spaniolă după o lună de zile. Nu a putut să plătească o amendă penală de 600 de euro și a fost închis. A fost eliberat în plină pandemie spre sfârșitul lunii martie. Fără casă, fără bani, fără prieteni la care să apeleze. Mi-a trimis un mesaj privat (foto) pe care i l-am publicat pe mai multe grupuri. Atunci a început să iasă mierea și fierea din noi.

Personal, am asistat la zeci de mii de reacții ale publicului de când scriu în presă. Nu mă mai surprinde nimic. Nu mi s-ar clinti niciun fir din barbă dacă mi-ar spune mâine cineva că și-a ucis mama și a făcut-o pastramă, dacă și-a introdus cioburi de sticlă în nări sau se hrănește de un an de zile cu baloane de plastic sau cu făină de rozmarin. În mintea mea se adună doar statistici, procente, stive de numere. Mă gândesc doar la faptul că suntem pe zi ce trece mai nebuni, mai răi, mai fanatizați. Suntem egoiști, ne transformăm fără să ne dăm seama în acele „legiuni de imbecili” digitali de care pomenea acum câțiva ani Umberto Eco. Vorbim fără noimă, înjurăm fără limită, iese răul din noi ca din fântână arteziană. Suntem malefici, pur și simplu malefici. Cu fundul pe canapea, aruncăm imprecații din tastă și rânjim famelic când altul e la ananghie.

Alexandru a cerut ajutor. Nu am stat să cercetez prea mult, nu pun întrebări atunci când cineva urlă după un acoperiș sau după o bucată de pâine. Reacționez, atât. Asta am făcut și acum. Mesajul privat l-am expus pe câteva grupuri de români din Spania.

Oamenii au început să ceară detalii, dovezi. Alexandru mi-a trimis o hârtie care dovedea faptul că a ieșit din Brians, închisoare din apropierea Barcelonei. Mi-a mai trimis și o fotografie cu buletinul său. Chiar avea nevoie de ajutor.

Am fost o punte de legătură între cei de pe grupuri și tânărul care dormea de câteva zile pe străzi și în scări de bloc. Au apărut sfaturi bune, pertinente, oamenii au sărit în ajutor oferind adrese al Crucii Roșii spaniole, ale diferitelor ong-uri, asociații caritabile. A fost îndemnat chiar să se adreseze poliției și să i se recomande unde să meargă. Dar au ieșit la iveală comentariile țâfnoase, au răsărit „înțelepții”, „specialiștii” în Drept Civil și Penal, miștocarii și moftangii de pe canapea:

„A.E.D. – „nu a fost Arestat pentru o amenda de 600 de euro ,a făcut altceva ,știu persoane care au amenzi de mii de euro și nu au fost arestați ,iar in al doilea rând dacă nu ai bani le poți plăti in rate ..Cine știe ce a făcut !”

I.C.V. – „Îl ajutați,îl băgați in casa. Și hop te trezești cu casa goala”

V.A. – „Numai sarlatani,chiar nu ii e rusine????”

C.C.B. – „Hai sa fim puțin duri la minte!!Nimeni nu te scoate pe străzi acum!!!Când ești obligat forțat să stai în casă sau in locul in care ești!!E cusută cu ață albă..cred că se plictisește omu și caută atenție!!! Dacă a ieșit acum 8 zile de ce abia acum anunță??”

S.C. – „Pentru amenzi nu te baga la inchisoare,eventual in cel mai rau caz ,pentru o suma asa mica primesti munca in folosul comunitatii.. mi se pare ca e cam..minciuna”

A.A. – „bai Paul si eu sunt la arestat aicea in spania tu crezi SA ajuti ni mai stie cum SA faca bani la munca ca sunt locuri la limpieza en Madrid e plin”

D.D.E – „o minciuna,in Spania nu faci puscarie pt 600€.”

G.D. – „Unde a-ti auzit voi ca se face puscãrie in Spania pentru 600€?..Mai ales daca furi in valoare de 400€ nu se considera furt..”

C.P. – „Dacă noi umanitatea asta miloasă nu am mai susține milogii,cerșetorii si restul plevei,ăștia nu ar mai avea pe cine se baza iar într-o bună zi ar fi mai responsabili. La muncă și nu la întins mâna că de asta vine corona” 

Am fost contactat în privat de un bărbat pe nume Ursache. Mi-a cerut datele tânărului pentru a-i telefona și pentru a-l aduce la el în casă câteva zile. Părea serios, familist, cu copii. Cel puțin asta am putut să văd din profilul său de facebook. I-am pus în legătură pe cei doi, îmi spusese că locuiește aproape de zona în care se afla Alexandru. După vreo două ore, Alexandru îmi trimite câteva capturi de ecran cu conversația avută cu acest domn. Dorea să fie răsplătit. Am văzut negru în fața ochilor.

Binefăcătorul l-a invitat pe tânăr în patul său. Probabil din lipsă de spațiu în apartament.

Gazda insistă. Vrea răsplată pentru că-i face un bine în plină pandemie de coronavirus.

Aici nu vorbim despre viața privată a nimănui, nici despre ce dorește să facă unul sau altul în propriul pat. Am scris toate astea pentru că mizeria umană ce doarme în interiorul unora dintre noi este imensă. Nu poți să râzi de cineva care se află în dificultate, nu ai dreptul moral să pretinzi beneficii de niciun fel în schimbul unui ajutor umanitar atunci când cineva are nevoie de el.

Cu Alexandru nu am mai vorbit. Folosea doar rețelele wi-fi ale puținelor magazine deschise la sfârșitul lui martie. Avea un număr de România pe care nu-l putea folosi pe teritoriul spaniol, nu-și instalase nici Whatsapp pe terminalul pe care-l folosea atunci. Comunicam cu el doar prin mesageria facebook. Rar, greoi. Doar când se cupla la wi-fi. Trebuia să aibă grijă să nu stea prea mult în același loc. Sper să fi rezolvat ceva de atunci. Să-și fi găsit un loc în care să doarmă și să mănânce, măcar până trece nenorocirea asta de virus.