Viața unei românce din Spania a impresionat presa locală: „Mihaela este exact definiția unei femei luptătoare”

După un periplu ce a acoperit jumătate din teritoriul Spaniei, Mihaela, o româncă în vârstă de de 52 de ani, a găsit în localitatea Villardiegua de la Ribera, din regiunea Sayagu (Zamora), ritmul de viață de care avea atât de mare nevoie și în care visează să înființeze o fermă școlară, informează Zamora News.

„Ideea este să rămân aici”, au fost vorbele Mihaelei, căreia nu i-au trebuit decât șase luni să se îndrăgostească de liniștea și ritmul mai lent de viață din mediul rural al provinciei Zamora. O liniște pe care nu a reușit să o găsească în provincia Albacete și cu atât mai puțin în Barcelona, ​​primul oraș spaniol în care a locuit.

După 18 ani petrecuți pe meleagurile spaniole, ea se simte, în sfârșit, pe deplin integrată în viața cotidiană a localității Villardiegua de la Ribera. De asemenea, românca face parte din asociația de femei „La Peña Redonda” în care s-a înscris încă de la sosire, iar visul ei este să înființeze o mică afacere.

Anul trecut, Mihaela a decis să-și caute o casă în Zamora, orașul de care s-a îndrăgostit în timpul unei vacanțe din anul 2010. A fost o dragoste atât de copleșitoare, încât nu își mai amintește niciunul din numele orașelor prin care a trecut atunci, în timp ce, de nouă ani, orașul său favorit a fost mereu alături de ea, sub forma unui cățel ce i-a fost dăruit în timpul acelei călătorii, pe nume Effy.

„Mihaela este exact definiția unei femei luptătoare”, sunt de părere jurnaliștii spanioli. În anul 2016 a fost diagnosticată cu hernie de disc, afecțiune care, împreună cu fibromialgia (dureri ale mușchilor), i-au pus mobilitatea la grea încercare. Mâinile fiicei ei, rezidentă în Barcelona și de profesie kinetoterapeut, au făcut miracolul ca ea să adune destulă forță pentru a căuta o altă destinație.

„Umiditatea de acolo m-a omorât” mărturisește Mihaela. După ce a trecut prin Almeria și Valencia, următoarea sa destinație a fost un orășel din munții provinciei Albacete, unde a stat un an și jumătate până când, întâmplător, a găsit oferta băncii de locuințe „Juntos por Sayago”.

Banca de locuințe creată în regiunea Sayago crește oferta de proprietăți de vânzare și, de asemenea, de închiriat, în localitățile de acolo. Acest lucru este evidențiat de cele mai recente date publicate de asociația „Juntos por Sayago”, promotoarea unei inițiative care urmărește să faciliteze stabilirea unor noi coloniști în regiune.

Prima oprire a Mihaelei în Sayago a fost în localitatea Mayalde, unde a stat temporar câteva luni, iar cea mai bună opțiune care i s-a prezentat a fost o casă de închiriat, cu opțiunea de cumpărare. Dar destinul a purtat-o în Villardiegua, unde s-a stabilit, semnând un contract de închiriere pe trei ani.

„Are nevoie de multe reparații, dar pentru mine și animalele mele ne ajunge”. Și cum timpul trece mai încet la țară, Mihaela a profitat imediat de acest avantaj, pentru a face ordine în casă, a căuta o oportunitate de afaceri și de a participa la activitățile desfășurate de asociația femeilor „La Peña Redonda”.

Prin activități precum confecționarea decorațiunilor de Crăciun, alăturarea la corul din localitate sau desenarea afișelor electorale, Mihaela a devenit una din cele mai active femei ale unei asociații care luptă pentru dinamizarea localității, fără a renunța la vechile obiceiuri.

„Sunt o femeie foarte singură, îmi place liniștea, dar grupul îmi oferă și o oportunitate foarte importantă de socializare”.

S-a implicat atât de mult în această comunitate, încât nici măcar prietenii ei nu sunt capabili să o facă să se răzgândească. „Au venit câțiva prieteni în vizită și când m-au văzut aici, au încercat să mă convingă să-mi fac bagajele, dar liniștea pe care o am aici nu am găsit-o altundeva. Mi-a luat mult să scap de tot stresul din Barcelona, ​​dar asta este viața”.

Mihaela nu încetează să viseze și aspiră să poată strânge suficienți bani pentru a putea redeschide barul închis de câteva luni – are calificarea de bucătăreasă – sau să înființeze o mică fermă școlară. Sunt proiecte care necesită o sumă de bani deocamdată irealizabilă pentru ea, după două luni în care n-a primit salariu de la ultimul loc de muncă și încă așteaptă să primească venitul minim oferit de statul spaniol. În momentul de față, Mihaela „își consumă economiile” și trăiește la minimum, datorită și sprijinului și bunăvoinței vecinilor. „Mi-am depus CV-ul la o firmă care urmează să se deschidă în Sayago, nici mașină nu am, dar sper că în timp se poate rezolva”.

O filozofie de viață pe care o reprezintă, în timp ce își amenajează propria grădină ce se dezvoltă încet dar sigur, cu ideea de a se putea hrăni din propria producție și chiar a vinde surplusul în zonă.

Cu experiența unei femei trecute și întărite într-o mie de bătălii, Mihaela nu încetează să viseze și să planifice posibile alternative care să-i permită să rămână în acest loc, mai mult decât cei trei ani din contract. Să sperăm că acest pământ îi poate returna româncei măcar un pic din starea de bine pe care ea o oferă cu atâta generozitate celorlalți.