VIDEO | Un român care a lucrat în străinătate, s-a întors în România și practică acum o meserie pe cale de dispariție

Ion Amariei, un bărbat de 43 de ani din Iași, practică una dintre meseriile aflate pe cale de dispariție, aceea de potcovar.

Deși pasiunea pentru această meserie a început încă din copilărie, când prefera să învețe de la potcovarul satului în loc să se joace, conaționalul nostru a avut și alte locuri de muncă pentru a-și asigura traiul, lucrând la cules de măsline în Italia și în construcții în Iași.

„Când eram mic, mama îmi zicea să plec la joacă. Eu mă duceam la nea Vasile, potcovarul de la noi din sat, ca să fur meserie. Așa mult îmi plăcea ce face! Îl întrebam: ‘Nea Vasile, ai cai?’. ‘Da-cum’, îmi zicea. ‘Uită-te la mine cum fac’. Așa am învățat meseria,” a povestit Ion Amariei pentru BZI.

Acum cinci ani, dibăcia sa a atras atenția unei fundații din Germania, care se ocupa de perpetuarea meseriilor tradiționale. Impresionați de abilitățile sale, reprezentanții fundației i-au oferit posibilitatea de a urma cursuri de specializare.

Deși inițial cursurile urmau să se desfășoare în Germania, Ion a optat să le urmeze în țară din cauza responsabilităților față de animale.

„Mi-au spus că dacă îmi place, să practic această meserie. Am făcut cursurile și apoi, după ce le-am terminat, am început să colaborez cu diverse firme.

Eu oricum făceam meseria asta în timpul liber, pe acolo, prin sat. Medicul veterinar, prieten cu nemții, m-a întrebat dacă nu vreau să fiu potcovar.

Eu i-am spus că meseria asta o știu de când eram copil, de la 14 ani. M-au filmat cei de la fundație cum pun potcoava, au văzut că mă descurc, m-au băgat la școală,” explică potcovarul.

Astăzi, Ion Amariei colaborează cu mai multe firme care au nevoie de potcovari și se ocupă, de asemenea, de potcovirea cailor Poliției Locale din Iași.

„Cailor de la Poliția Locală le schimb potcoavele cam o dată la două luni. Durează o oră să pun o potcoavă, iar recordul a fost de 15 potcoave pe zi. Unii cai sunt mai liniștiți, alții nu, dar se obișnuiesc cu mine și până la urmă stau la potcovit,” a adăugat bărbatul de 43 de ani.

Această poveste impresionantă arată nu doar pasiunea și dedicarea unui om pentru meseria sa, ci și importanța sprijinului internațional în păstrarea tradițiilor și meșteșugurilor vechi.