duminică, 24 noiembrie 2024
Informația fără granițe


O călugăriță străină și un român care a locuit în Spania denunță corupția vameșilor ucraineni. „Cer între 8.000 și 10.000 de euro”

Scris de: Redacția Jurnal de Emigrant , înv Articole corelate Din România Știri - marți, 8 martie 2022 Etichete: , , , , , , , ,

- Conținut sponsorizat -

Sora Lucia Caram, o călugăriță de naționalitate argentiniană în vârstă de 55 de ani, cunoscută în Spania pentru proiectele sale împotriva sărăciei copiilor și în favoarea migranților, a parcurs 3.300 de kilometri pentru a aduce în Spania un grup de refugiați ucraineni, afectați de război.

Fan declarat al echipei de fotbal Barcelona și prietenă cu celebrul fotbalist argentinian Lionel Messi, sora Lucia a fost șocată de acest război absurd din Europa, care a declanșat una dintre cele mai dramatice crize umanitare de la al Doilea Război Mondial.

- Continuarea după publicitate -

Posesoarea unei energii imense, ea a călătorit până la granița de nord a României cu Ucraina, la mii de kilometri de Spania, pentru a oferi un ajutor concret refugiaților ucraineni. Să contribuie și ea, cu un grăunte de nisip, pentru contracararea acestei tragedii de neimaginat, începută în urmă cu două săptămâni.

Cu un curaj incredibil, sora Lucia a sosit la granița româno-ucraineană sâmbătă, 5 martie, și după două zile de greutăți, obstacole și ore de așteptare în mijlocul unui frig teribil, a reușit să-și îndeplinească misiunea: să salveze de oroarea gândului de a nu ști încotro să meargă și ce să facă, un prim grup de șase refugiați care, speriați de bombardamentele rusești, și-au părăsit casa și tot ce au strâns în viață.

Este vorba despre Olena Rozhova, în vârstă de 37 de ani, împreună cu fiul ei Nikita, de 12 ani și Irina Antonenko, în vârstă de 39 de ani, cu cei doi copii ai săi, llia de 13 ani și Alexandra de 14 ani, precum și o altă femeie singură, Alessa, în vârstă de 39 de ani.

- Continuarea după publicitate -

Sora Lucia i-a găsit într-o tabără de refugiați din orașul Satu Mare, unde au primit îmbrăcăminte, mâncare și au recăpătat puterile după fuga din Ucraina. Și toți s-au urcat în duba călugăriței în dimineața zilei de luni, 7 martie, pentru a merge către o nouă viață.

După o așteptare tensionată de patru ore la o coadă nesfârșită de la granița dintre România și Ungaria, în localitatea Petea, sora Lucia și cei șase refugiați călătoresc și acum către Manresa, oraș situat la 60 de kilometri de Barcelona, în care călugărița locuiește și conduce Fundația Mănăstirii Santa Clara.

„Nu putem privi în altă parte pentru că pacea depinde absolut de toată lumea, pentru că toți suntem amenințați și pentru că ucrainenii sunt frații noștri”, spune sora Lucia Caram, într-o conversație telefonică cu jurnaliștii de la ziarul spaniol La Nacion, în timp ce își continuă călătoria către casă, alte mii de kilometri.

Sora Lucia nu ascunde faptul că a fost șocată de tot ce a trăit în ultimele zile. „Aici am văzut ce e mai bun și mai rău în om, suntem cu toții în nebunia delirului lui Putin și a celor care îl însoțesc, am văzut multă solidaritate în lagărele de refugiați, dar m-a durut foarte mult să văd că există și mafii care iau mită la graniță și care profită de disperarea acestor oameni îngroziți de bombardamente, care au părăsit totul”, a denunțat ea infracțiunile comise de vameșii ucraineni.

Marian (care preferă să nu-și dea numele de familie), un român care a trăit 18 ani în Spania, unde a lucrat ca tâmplar și care locuiește în Satu Mare, oferă mai multe detalii despre acest fapt, într-un dialog telefonic cu jurnaliștii spanioli Românul, care de când a izbucnit războiul și exodul, lucrează ca voluntar în ajutorarea refugiaților. El i-a fost „călăuză și înger” călugăriței argentiniene în misiunea ei.

- Continuarea după publicitate -

„Este ceea ce oamenii pe care îi ajutăm au spus, toată lumea vorbește despre asta: poliția de frontieră din Ucraina, dar și din Ungaria, profită de catastrofă. Vameșii ucraineni taxează oamenii obișnuiți, care ies pe jos, de la 50 la 100, 200 sau 300 de euro pentru a-i lăsa să treacă, iar bărbaților între 19 și 60 de ani, care nu pot pleca pentru că trebuie să rămână să lupte, le cer între 8.000 și 10.000 de euro”, acuză Marian. „Au băgat documentele în pașaport și atât”, adaugă el.

„Ungurii, care îi lasă să treacă doar pe cei cu pașapoarte biometrice, taxează și ei puțin, deși o făceau deja înainte de a izbucni exodul. Când mă întorceam din Spania, de exemplu, deschideau portbagajul și găseau orice pricină să-ți ceară bacșiș 10, 20 euro, pentru că îți găseau mereu o problemă cu mașina, că ai cauciucurile murdare și ca să nu te trimită înapoi, plăteai. Și acum e mai rău, clar, pentru că sunt mii de oameni care vor să treacă și opt kilometri coadă de mașini”, spune el.

Dincolo de mafiile care profită de durerea altora, sora Lucia, care denunță și ea faptul că a suferit abuzuri la granița cu Ungaria, când trecea cu „refugiații ei” ucraineni, este mulțumită.

„Cu ajutorul traducătoarei, femeile pe care le iau cu mine mi-au spus că au venit foarte speriate, că sunt devastate, că nu știau unde să meargă și faptul că ne-am urcat în mașină, că am început să facem glume și să vorbim, știind că au deja o altă casă, le-a dat posibilitatea să se liniștească”, spune călugărița, care deja a primit la Manresa o familie ucraineană, scăpată din război în urmă cu patru ani, așa că era deja familiarizată cu conflictul.

- Continuarea după publicitate -

„Vladimir Lana și fiica sa Veronica, cu fiul ei Nikita, în vârstă de 11 ani, și Olga sunt deja în mănăstire, în timp ce soțul ei, Constantin, și fiul lor, Ivan, au sosit aseară de la Kiev. În patru ani am reușit să le transformăm viața, iar ucrainenii pe care i-am primit sunt oameni minunați care, în scurt timp, s-au dovedit foarte harnici și cu care am creat o legătură foarte bună”, subliniază ea.

Jurnaliștii spanioli au întrebat-o pe călugăriță: „Cum ai decis să iei camionul și să călătorești personal în România, pentru a căuta refugiați? ”

„Am decis să vin săptămâna trecută, când am fost la manifestația ucrainenilor de la Manresa, în care cereau pace. M-a frapat numărul de oameni care erau, aproximativ 400 de oameni, și acolo mi-am dat seama că a fost o demonstrație foarte sinceră, pentru că toți aveau familii acolo și erau disperați să-i aducă, să poată ști despre ei,” spune sora Lucia.

De fapt, obiectivul ei a fost să-i găsească pe părinții unor ucraineni pe care îi cunoștea, care din păcate nu au putut ajunge la graniță din cauza unei probleme cardiace, el, și Parkinson, ea.

- Continuarea după publicitate -

„Astăzi știm că încearcă să plece și că la mijlocul săptămânii vom putea trimite pe cineva să-i caute”, spune sora Lucia, care subliniază că acesta este doar începutul unei misiuni mai ambițioase.

„Nu vreau ca ucrainenii pe care îi ducem să ajungă la un centru de refugiați, ci mai degrabă să fie primiți și să poată trece cât mai curând peste această traumă și să aibă căldură umană, căldură unei familii. S-au oferit multe familii din Manresa, pe care voluntarii Fundației le vor vizita săptămâna aceasta și mi-au oferit deja câteva apartamente”, explică ea.

„Eu negociez cu Oscar Camps, de la Open Arms și Josep Santacreu de la DKV, o companie foarte importantă din Catalonia, pentru a închiria un avion și a putea primi aproximativ 60 de persoane în săptămânile următoare”, precizează călugărița.

Cu o voce plină de entuziasm, în timp ce își continuă lungul drum înapoi la Manresa, alături de „ucrainenii ei”, sora Lucía recunoaște și ea, cu acel accent atipic, un amestec de argentiniană și spaniolă, că ceea ce a trăit „este cel mai greu lucru ce am putut să văd și să simt în viața mea”.

„M-a impresionat mai ales un cuplu căsătorit, sosit de la Kiev, el fizician, 85 de ani, ea cercetător, 82 de ani, care au ajuns la graniță cu o valiză. Erau amândoi în stare de șoc”, spune ea. Acest cuplu a primit cazare în România.

„În plus”, conchide sora Lucia, „nu voi putea niciodată să uit privirea acelor bărbați singuri, care au trecut granița nu pentru a ieși, ci pentru a intra în Ucraina, purtând o valiză sau o sacoșă, cu lacrimi în ochi și cu fețe desfigurate, dar cu pas ferm: erau cei care urmau să se pregătească de război”.