Mărturisirile unei prostituate românce din străinătate: „Singurul regret e că mi-am mințit copilul”

După două decenii de activitate, o româncă practicantă a celei mai vechi meserii din lume, prostituția, are un singur regret după ce a renunțat: faptul că și-a mințit propriul copil.

Ajunsă în Graz (Austria) din Republica Cehă, Anna (nume schimbat intenționat – n.r.) își spune povestea unui jurnalist de la Kleine Zeitung.

Cum a ajuns să lucreze în domeniu? Nimic spectaculos. Anna recunoaște că nu a fost nicio presiune asupra ei, nici trafic de persoane, nici violență, nimic din toate acestea.

„Dacă exista o presiune, era cea economică. Aveam datorii acasă, aveam nevoie de bani”, mărturisește Anna. Așa a ajuns într-un bordel din Cehia cu vreo 20 de ani în urmă.

„În primele săptămâni mi-a fost foarte greu”, explică ea. Pentru că în cazul ei nu a fost vorba despre „dragoste de vânzare”, ceea ce ar fi total eronat, ci efectiv despre munca sexuală, adică vânzarea propriului corp.

Iar această meserie a adus-o la Graz: „O altă femeie mi-a spus că ar fi mai bine aici, că aș putea câștiga mai mulți bani”, continuă Anna.

În cele din urmă, orașul Graz a devenit un refugiu sigur pentru româncă, într-o industrie care este în cea mai mare parte reglementată în această țară. „Am început într-un bordel și am rămas acolo până când am renunțat acum câțiva ani”.

Anna a fost și este o persoană „care păstrează întotdeauna distanța”. Ea a trăit o perioadă într-un concubinaj, a născut un copil pe care l-a dus la grădiniță și apoi la școală, după care a mers la munca sa, exact ca și la birou. De la ora 9:00 până la 17:00.

„N-am lucrat niciodată în weekend, niciodată noaptea. Și 90 %dintre clienții mei erau obișnuiți cu asta. Unii veneau la mine de 15 ani. Aproape că devenisem prieteni. Domnii mai în vârstă au murit. Clienții mei au fost în proporție de 99 % buni cu mine – și acest procent se menține cam pretutindeni”, povestește conaționala noastră.

Iar dacă regretă ceva, este un singur lucru: „I-am spus copilului meu că trebuie să-mi spună întotdeauna adevărul. Dar eu l-am mințit, deoarece i-am spus că lucrez ca chelneriță. Și nu i-am spus despre slujba mea reală până la vârsta adolescenței. A fost foarte, foarte greu”, mărturisește Anna cu lacrimi în ochi.