Români în străinătate, despre întoarcerea în România: „Aici mi-am făcut un rost, n-am la ce să mă mai întorc”

Pe tot globul, poveștile de succes sau eșec ale migranților sunt la fel de diverse ca și oamenii înșiși. Există numeroși români care au ales să își construiască o viață în afara granițelor țării, însă realitatea economică și socială de acasă i-a determinat pe mulți dintre ei să se întoarcă în România.

Pentru Mihai, un român care lucrează de mulți ani în Marea Britanie, străinătatea a început să își piardă strălucirea. „Nici în străinătate nu mai sunt treburile bune, așa că ar trebui să ne gândim mai bine. S-a scumpit totul, în special chiria”, a scris el într-un comentariu pe rețelele de socializare.

Pe de altă parte, pentru românii ca Elena, plecată și ea de mulți ani în Marea Britanie, reîntoarcerea în țară nu este o opțiune. Cu opt ani petrecuți în străinătate, Elena a declarat că nu are în plan să se întoarcă curând în România și preferă să își petreacă chiar și concediile în alte părți ale lumii.

Un sentiment similar este împărtășit de Magda, care, deși își iubește țara și este mândră de originile sale românești, a decis să nu se întoarcă: „Aici mi-am făcut un rost, mulțumesc lui Dumnezeu. N-am la ce să mă mai întorc”.

Cornel, însă, a revenit în țară după 13 ani petrecuți printre străini și a constatat cu tristețe că, deși salariile sunt mici în România, prețurile sunt aproape la fel cu cele din străinătate. „E greu în România, fraților… m-am întors după 13 ani locuiți în UK. În țară sunt salarii de mizerie dar prețurile ca afară. Perspective pentru un trai mai bun…. prea puține.”

Și românii din Spania au părerile împărțite privind întoarcerea definitivă în țară

Florin s-a întors în România după mulți ani petrecuți în Spania și nu regretă nicio clipă. El îndeamnă la un efort colectiv pentru îmbunătățirea situației din România: „Nu mai vorbiți România de rău. Ați ajuns să mâncați fructe de mare și carne, dar nici de la cartofi nu muriți. Mergeți la muncă, în România se caută oameni la greu, dar nimeni nu vrea să muncească.”

Însă pentru Alina, care trăiește de mulți ani în Spania, decizia este clară: vrea să rămână în străinătate. „Vând tot din țară și vreau să trăiesc aici, în Spania.”

Pe scurt, fiecare are povestea sa, cu succese sau dezamăgiri, fie că a ales să rămână în străinătate sau să se întoarcă în România. Și asta dovedește încă o dată că viața fiecăruia dintre noi este unică și nu poate fi redusă la un simplu model.

O realitate incontestabilă este că migranții se confruntă cu provocări și incertitudini, indiferent de decizia pe care o iau. Sunt nevoiți să evalueze și să compare oportunitățile economice, perspectivele sociale, accesul la servicii de sănătate și educație, precum și legăturile cu familia și comunitatea.

Un lucru este cert: decizia de a se întoarce sau a rămâne în străinătate este profund personală și depinde de multitudinea de factori care influențează viața fiecărui individ. Migranții, la fel ca toți ceilalți, își urmăresc visurile și aspirațiile, luptându-se cu obstacolele și dificultățile ce le ies în cale.

Desigur, societatea românească are încă multe de făcut pentru a crea un mediu în care acești oameni să se simtă cu adevărat „acasă” la revenire. Astfel, trebuie pus accent pe creșterea nivelului de trai, pe reducerea inegalităților sociale și pe îmbunătățirea sistemului de sănătate și educație.

Pe termen lung, aceasta nu este doar povestea românilor care se întorc acasă, ci și a celor care decid să rămână în străinătate. Este povestea noastră, a tuturor, a unei societăți care se schimbă și se adaptează la noile realități globale.