Campion român stabilit în Germania: „Dacă aveam totul în România, nu ar fi trebuit să plec”

Adrian Ionuț Moise, originar din Buzău, a făcut valuri în lumea luptelor libere, atât în România cât și în Germania, unde s-a stabilit în ultimii ani.

„Sunt patru ani de când m-am mutat definitiv în Germania și nu m-aș muta înapoi în România. De România am fost trimis acolo. Dacă aveam totul aici (în România – n.r.), nu ar mai fi trebuit să plec”, a spus Adrian Ionuț Moise într-un interviu pentru sport.ro.

De mic, pasiunea pentru lupte l-a ținut aproape de sală, începând cu gimnastica și trecând rapid la lupte libere pentru a nu rămâne singur acasă când părinții erau la muncă:

„În ’94 m-am dus la gimnastică. Și în ’96 m-am mutat la lupte. Îmi era frică să stau singur în casă. M-a luat fratele meu la lupte. Mi-a plăcut mai mult acolo. După un an, la șapte ani, am câștigat primul concurs. La nouă ani am mers la o finală pe țară la copii. Și așa s-a făcut o pasiune. Un job, pot să zic”, a spus campionul român.

Succesele nu au întârziat să apară, iar Adrian Ionuț Moise a acumulat medalii reprezentând atât Universitatea Craiova cât și echipa germană Ksv Musberg.

Transferul său în Germania nu a fost doar o schimbare de mediu, ci și o adaptare la o nouă viață, unde acum antrenează tineri sportivi și se bucură de recunoașterea și aprecierea comunității locale.

Cu toate acestea, drumul spre succes nu a fost lipsit de sacrificii

Adrian vorbește deschis despre distanța față de familie, despre sacrificiile financiare și despre decizia grea de a pleca din România în căutarea unor condiții mai bune pentru cariera sa sportivă.

Acesta rememorează cu nostalgie momentele petrecute acasă, inclusiv când și-a dat seama că din sport poate câștiga și bani. Cu primele venituri și-a cumpărat… napolitane vărsate, preferatele sale:

„Primii bani? Nu te gândi. La 11-12 ani luam 100 de lei. Au crescut cu timpul. 120 de lei a fost suma pe care am luat-o după un concurs. Antrenorul mi-a dat atunci 60 de lei și clubul, CSM Buzău, alți 60 de lei. În 2000… 100 de lei erau bani. Știi ce mi-am luat prima dată? Napolitane vărsate. Cu 120 de lei îți dai seama câte napolitane vărsate mi-am luat?”, i-a spus el jurnalistului care l-a intervievat.

Cariera lui în lupte libere este plină de realizări notabile, printre care se numără victorii importante la competiții naționale și internaționale.

Momentul său de cotitură a venit când a acceptat o ofertă de a lupta în Germania, unde a reușit să nu piardă niciun meci într-un sezon și unde, în cele din urmă, s-a stabilit definitiv.

Acolo, a găsit nu doar succesul sportiv, ci și o comunitate care îl respectă și îl susține, un contrast puternic cu lipsa de apreciere simțită uneori în România:

În Germania „am avut 3000 de spectatori la un meci și toți îmi scandau numele. În România când am dus tricolorul pe podium la Europene în afară de familie nu m-a sunat nimeni”, a povestit el.

Cea mai dură lecție primită? „Plecatul. Până la 27 de ani mi-am văzut visul. Credeam că o să ajung cineva în România. Din păcate, oricât vrei să faci aici în țară ceva… Trebuie să pleci. Am fost obligat să plec. Nu am putut avansa. Regretul meu e că mi-am lăsat părinții în spate și am plecat departe. Vorbesc cu ei doar pe telefon. Nu mă pot bucura de zilele lor de naștere”, a spus românul nostru.

În ciuda succeselor și a vieții noi în Germania, dorul de casă și de familie rămâne un punct sensibil pentru Adrian

Acesta își exprimă regretul pentru momentele petrecute departe de cei dragi:

„Ziua mea nu mi-am mai făcut-o de la 14 ani. Nu știu cum e să mă pupe mama pe obraz de ziua mea și să-mi spună la mulți ani. Regretele sunt multe. Când mă întorc la Buzău și mă plimb pe strada pe care am copilărit… Îmi vine să-mi iau o saltea și să adorm acolo, pe jos, pe stradă!”, a mărturisit el.

Recunoaște, însă, că succesul profesional nu poate compensa întotdeauna aceste absențe.

Totuși, dedicarea lui față de sport, pasiunea pentru antrenat și dorința de a inspira generații viitoare de luptători rămân neclintite.

Adrian Ionuț Moise reprezintă un exemplu de perseverență și sacrificiu, arătând că succesul vine adesea cu un preț, dar și cu satisfacții imense, atât pe plan personal, cât și profesional.

Povestea lui subliniază importanța determinării, a muncii și a dedicării în atingerea obiectivelor, chiar și în fața adversităților.