Tânără româncă, vătmăniță în Austria. „Mi-am creat o viață de la zero”
În pitorescul oraș austriac Linz, o tânără româncă în vârstă de 27 de ani trăiește o frumoasă poveste de succes pe toate planurile, profesional și personal.
Ea este vătmăniță la compania publică de transport din oraș și se consideră norocoasă că a intrat într-un sistem în care nu prinzi un post liber decât dacă cineva iese la pensie.
Cristina Mugur este originară din Caransebeș și la vârsta de 20 de ani a luat hotărârea curajoasă de a-și abandona studiile universitare din Timișoara pentru a pleca în Austria, relatează publicația Gândul.
Inspirată de farmecul orașului Linz, pe care l-a descoperit într-o vacanță de Crăciun, Cristina a decis să își construiască o nouă viață în Austria, departe de familie și de confortul de acasă.
Părinții săi, deși inițial reticenți, au sprijinit decizia fiicei lor de a se muta într-o țară străină.
„Aveam o viață OK în România, părinții mă susțineau, doar că mi-am dat seama că vreau altceva, iar câteodată trebuie să știi să renunți la timp și să nu pleci pe drumul acela pe care îl cunoști, ci să o mai iei și de capul tău. Planul era să mă stabilesc aici și să nu fac doar o excursie, lucru care s-a și întâmplat”, și-a început Cristina povestea.
Primele sale zile în Linz au fost o provocare, fiind nevoită să se adapteze unei noi culturi și să învețe o limbă străină, fără a avea un loc de muncă stabil. Cu toate acestea, determinarea a ghidat-o spre oportunități neașteptate:
„Așteptările mele s-au lovit de un zid, mi-am creat o viață de la zero, nu știam nici limba germană. Timp de doi ani și jumătate am fost casieră la McDonald’s, apoi am lucrat ca muncitoare într-o fabrică din domeniul electronic”, a spus românca.
Destinul ei a luat o întorsătură neașteptată când, încurajată de noul ei partener, Norbert, Cristina a decis să își încerce norocul într-un domeniu dominat de bărbați, devenind vătmăniță pentru compania publică de transport din Linz.
Cristina și-a trimis CV-ul companiei de transport în comun din oraș și nu mică i-a fost mirarea când a fost chemată la interviu după numai o săptămână, în condițiile în care locurile de muncă disponibile în domeniu sunt rare:
„Se așteaptă un an-doi ani pentru un interviu, deoarece nimeni nu renunță la job, nu există conceptul de demisie, ci pleacă doar atunci când se pensionează.
Eu am fost un caz izolat. Am fost chemată după numai o săptămână la interviu deoarece în acel an se pensionaseră mulți colegi.
Firma se ocupă de atestatul de vatman, tu trebuie doar să deții permis categoria B și să ai minimum 5 ani de experiență de condus”, a spus Cristina.
Trainingul pentru a deveni vătmăniță a fost intens, cuprinzând atât teoria cât și practica, și a necesitat o înțelegere profundă a regulamentului intern și a modului de interacțiune cu pasagerii de diferite categorii de vârstă.
Cu toate acestea, Cristina a abordat fiecare etapă cu seriozitate și dedicare, reușind să se adapteze rapid responsabilităților și să câștige respectul colegilor și pasagerilor:
„La început, am avut mari emoții, nici nu îmi imaginam cum pot să fac eu asta, deși îmi doream. Școala durează două luni, o lună este de teorie, zilnic timp de 8 ore, și a doua lună este de practică, mergi pe traseu, înveți liniile. Am condus cu pasageri, asistată de colegi cu experiență, după trei zile în care am mers cu tramvaiul gol”, a povestit conaționala noastră.
„Trebuie să ai uniforma frumos călcată, pentru că tu ești eticheta firmei.”
Pentru că ține foarte mult la modul în care se prezintă în fața călătorilor, când lucrează în tura de dimineață face un efort să se trezească mai devreme doar ca să aibă timp suficient să se aranjeze, astfel încât atunci când iese pe ușă să arate impecabil.
„Trebuie să fii tot timpul aranjată, să ai uniforma frumos călcată, pentru că tu ești eticheta firmei, cum te prezinți în cabină, așa se vor raporta oamenii la firma de transport pe care o reprezinți și te vor privi cu respect.
Când lucrez în tura de dimineață, mă trezesc la 1.00 noaptea, pentru că la 3.00 trebuie să fiu la depou, iar la 3.30 ies pe ușa depoului. La 4 dimineața, stațiile sunt deja pline cu oameni care merg la muncă”, a mai spus Cristina.
Dincolo de provocările profesionale, tânăra româncă și-a găsit echilibrul și în viața personală, pregătindu-se de nuntă cu Norbert, cu care împărtășește nu doar o casă, ci și un vis de viață comun.
Deși acum locuiește în Austria, Cristina nu uită de rădăcinile sale și plănuiește să celebreze nunta în România, țara care îi rămâne aproape de suflet.