Doi români plecați în Spania de 20 de ani se întorc în țară pentru a-și lucra pământul: „Tot acasă e mai bine”

Maria și Mircea Huza, un cuplu din comuna Dumitra, județul Bistrița-Năsăud, își dedică ultimii 20 de ani muncii în viticultură în Spania, gestionând singuri 70 de hectare de viță-de-vie în localitatea La Roda, din provincia Albacete, Castilia-La Mancha, relatează publicația Timp Online.

Cei doi lucrează fără ajutor extern, ocupându-se de toate activitățile manuale necesare, precum curățarea și îngrijirea viței, până când aceasta ajunge pe rod. Abia pot, însă, se întorc în țară, pentru că acasă au o gospodărie frumoasă care trebuie, de asemenea, îngrijită.

Cei doi soți, care se apropie de vârsta pensionării, au declarat că, în Spania, deși nu au un șef care să îi supravegheze zilnic, își respectă programul cu strictețe:

„Nu avem șefi, dar avem conștiință. Dacă la ora 8 începe munca, suntem la muncă. Dacă la 14:00 avem pauză o oră, ne ridicăm la 15:00, nu la 15:05,” a spus Mircea Huza, în vârstă de 62 de ani, adăugând că patronul lor îi vizitează doar o dată la câteva săptămâni.

Mircea a plecat din România la vârsta de 42 de ani, după ce a constatat că salariile din învățământ erau insuficiente. A lucrat inițial o lună în Spania, dar a decis să rămână permanent, aducându-și și familia.

Maria Huza, în vârstă de 58 de ani, a amintit că, înainte de a pleca, amândoi erau angajați ca personal auxiliar la Colegiul Național „Andrei Mureșanu” din Bistrița, însă veniturile lor erau foarte mici.

În Spania, câștigurile lor au fost considerabil mai mari, chiar dacă munca în agricultură nu a fost lipsită de provocări. Ei sunt plătiți cu 7 euro pe oră, iar veniturile lunare variază între 1200 și 1500 de euro, în funcție de condițiile meteorologice și numărul de ore lucrate.

Mircea a trecut printr-o operație de protezare a șoldului, dar a reușit să revină la muncă fără probleme, datorită standardelor de sănătate din Spania.

În prezent, cei doi planifică să rămână încă trei ani în străinătate pentru a-și asigura o pensie internațională, dar recunosc că le este dor de viața din România. „Nu-mi place în Spania, tot acasă e mai bine, unde mă ocup de pomi, de struguri, de mere. Acum dacă ar fi să fac la fel, nu aș mai pleca fiindcă lucrurile în România s-au mai pus la punct și se vor mai pune”, a spus Mircea.

Deși și-au făcut o viață în Spania, familia Huza nu a renunțat la legătura cu pământul natal. În fiecare an, în lunile de primăvară, revin în Dumitra pentru a se ocupa de grădinărit și de lucrările agricole. Pe terenul lor, au plantat viță-de-vie, roșii și cartofi.

Cuplul are doi fii, care sunt, de asemenea, stabiliți în Spania:

„În Spania, suntem plătiți cu 7 euro la oră. Putem câștiga lunar între 1200 de euro și 1500 de euro, în funcție de câte ore putem munci într-o lună. Dacă plouă, nu putem ieși la muncă. Nu câștigăm foarte mult, dar este un pic mai bine decât în România. Înainte să plecăm – acum 20 de ani – și eu, și soțul, eram personal auxiliar, la poartă la Colegiul Național Andrei Mureșanu. Aveam salarii foarte mici.

În Spania, am câștigat salariul dintr-o lună din România într-o zi, indiferent ce făceam, fie curățenie, fie altceva. Ne place însă agricultura și o facem și acasă, nu doar în Spania. Avem casă la Dumitra, dar ne-am cultivat pământul și am pus vie, roșii, cartofi. De regulă, venim în martie acasă. Atunci arăm, punem prin grădină ce se poate, via e curățată de toamna și o lăsăm pregătită pentru anul următor.

Dacă rămâneam în România nu cred că reușeam să adunăm nici 10%. Avem doi copii care și ei sunt acolo cu noi. Cel mic și-a deschis o firmă de IT, iar celălalt lucrează tot în viticultură într-un almacen, de unde se sortează toate soiurile de viță-de-vie cultivate în Spania”, a spus Maria.

Familia și-a prezentat roadele muncii și la festivalul „Toamna Bistrițeană,” unde au adus produse tradiționale, inclusiv mere, struguri, vin și coniac de casă.

Pentru familia Huza, decizia de a lucra în străinătate a fost una dificilă, dar necesară pentru a-și îmbunătăți calitatea vieții și a le oferi copiilor un viitor mai bun. Totuși, dorința de a se întoarce în țară rămâne puternică, iar următorii câțiva ani vor fi decisivi pentru îndeplinirea acestui vis.