Românca din Spania care a obținut cea mai mare notă la Examenul de Rezidențiat Medical: „Suntem femei care spargem tiparele și vrem ca alte persoane să se inspire din noi”

Românca din Spania care a obținut primul loc la MIR 2026 (concursul național din această țară pentru intrarea la rezidențiat în medicină) și-a decis deja următorul pas profesional: va alege Dermatologia și își va face rezidențiatul la Hospital Clínic din Barcelona.

La 41 de ani, după polemica stârnită de rezultat și acuzații că a trișat, spune că vrea să se bucure de această reușită și să nu fie definită printr-un simplu număr.

Potrivit El Periódico, Elena Bianca Ciobanu Șelaru a obținut 119 puncte la examenul MIR susținut la Barcelona, pe 24 ianuarie, iar pe 4 mai va merge împreună cu familia la Ministerul Sănătății din Madrid pentru repartizarea locului, unde va intra prima la alegere.

Ea a ajuns în Spania în anul 2000, iar Medicina a început să o studieze în 2018. A absolvit Universitatea Rovira i Virgili din Reus, în apropiere de localitatea în care locuiește, în timp ce tatăl și bunica ei, deja în vârstă, trăiesc încă în România, într-un sat de lângă București.

Pentru examenul MIR a început să se pregătească încă din anul al treilea de facultate, iar în martie, odată cu publicarea rezultatelor provizorii, a devenit numele aflat în centrul atenției după ce a fost anunțată drept candidata cu cea mai bună clasare din sesiunea 2026.

Rezultatul a stârnit însă și controverse. Prima poziție a fost contestată de numeroase voci, deoarece a venit la pachet cu cea mai mare notă din istoria MIR, în condițiile unei medii academice de 6,7. Asociația MIR a cerut auditarea examenului, iar Ministerul Sănătății a transmis că în procesul-verbal al sălii în care a susținut proba nu figura nicio neregulă.

Despre acea perioadă, Elena spune: „Am trecut prin asta îngrozitor de greu, foarte rău, pentru că a fost foarte nedrept.”

Tot ea explică și contextul în care își privește parcursul universitar: „M-am format în Catalonia, unde am studiat în limba catalană, un proces care la început a însemnat o dificultate suplimentară. Cu timpul, această dificultate s-a transformat într-o competență solidă. Media mea academică, 6,7, este pentru mine un motiv de mândrie în acest context: reflectă nu doar cunoștințe, ci și capacitate de adaptare și depășire a obstacolelor. În prezent, am certificatul oficial de nivel B2 de catalană, obținut prin serviciile lingvistice ale facultății, iar obiectivul meu este să ajung la C1 la începutul rezidențiatului la Hospital Clínic din Barcelona.”

În paralel, în octombrie, a început un master oficial în management sanitar la Universitat Internacional de Catalunya, pe care îl va încheia în iunie, chiar înainte de startul rezidențiatului. Ea motivează această alegere astfel: „Acest pas răspunde unei intenții clare: să înțeleg sistemul sanitar din interior, nu doar din practica clinică, ci și din organizarea lui, pentru a putea contribui în mod real la îmbunătățirea sa.”

Pentru ziua de 4 mai, când va merge la Madrid să își aleagă locul, spune că are deja totul pregătit, de la călătorie până la cazare, și că vrea să trăiască pe deplin acel moment: „Vreau să mă bucur de acest moment pentru că este al meu. Primul loc este un mare cadou pe care mi l-a făcut viața.”

Dintre specialitățile luate în calcul, Endocrinologia, Medicina de Familie și Dermatologia, a ales-o pe ultima.

„Din mai multe motive, dar cred că se potrivește mai bine felului meu de a trăi, de a vedea viața și cred că este o specialitate foarte completă. Îmbină lucruri diferite: poți face consultații, monitorizarea pacienților, dar și proceduri, cum este cazul cancerului de piele. În plus, îți permite un echilibru, pentru că nu trebuie să faci gărzi.”

Despre ce caută în profesie, adaugă: „În acest echilibru dintre precizia clinică și viziunea de ansamblu găsesc adevăratul sens al medicinei. Nu vreau să fiu ținută minte pentru un număr, ci pentru impactul pe care îl voi avea în viața pacienților mei.”

Hospital Clínic a fost alegerea ei fără ezitare. „A fost singurul spital la care am mers să văd cum își «vând» ei specialitatea și este singurul la care voi rămâne. Adică nu am mers să vizitez alte spitale.”

Spune că acolo o atrage și posibilitatea de a face sau de a începe cercetarea. În facultate a urmat un program de pre-cercetare despre probiotice și endometrioză, pe care l-a prezentat ca lucrare de final de studii, iar interesul ei merge acum spre imunologia dermatologică.

„Îmi place foarte mult imunologia dermatologică. De exemplu, în bolile rare, dacă apare vreo afecțiune la nivelul pielii, să o cercetezi, să afli de ce, partea genetică. Are mult de-a face și cu alimentația, care este punctul meu forte.”

Reușita profesională a fost însoțită și de o altă victorie: a găsit, nu fără dificultăți, un apartament în Barcelona, aproape de spital, deși locuiește în Reus, în provincia Tarragona.

„Am avut foarte, foarte mult noroc, sincer. Aproape că lumea mă felicită mai mult pentru asta decât pentru nota de la MIR. A fost, literalmente, o odisee”, spune ea în glumă.

În experiența aceasta vede și o problemă mai largă: „Este un mic exemplu al barierelor pe care le întâlnim mulți profesioniști sanitari atunci când ne mutăm în marile orașe și care merită o reflecție la nivel de sistem. Ceea ce vreau să transmit celor care dau acum MIR-ul sau studiază Medicina este că avem cu adevărat nevoie, cu toții, de o schimbare de paradigmă, pentru că aceasta este o comunitate foarte mare.”

La final, Elena le transmite un mesaj celor care o urmăresc și vor să își ducă mai departe propriile planuri: „Mesajul este că o femeie cu cetățenie spaniolă, dar de origine română, a reușit asta și că oamenii se pot inspira din mine pentru a-și transforma visele în realitate, să nu le lase într-un sertar. Asta îmi doresc eu din toată această poveste. Să nu rămână doar faptul că am obținut locul întâi la MIR.”

Iar concluzia ei este una de forță: „Suntem femei care spargem tiparele și vrem ca alte persoane să se inspire din noi, din efortul nostru, și nu există niciun truc pentru asta. Viața îți pune multe piedici. Am 41 de ani, voi termina rezidențiatul la 46. Să fii numărul 1 la MIR este mai ales o responsabilitate: aceea de a fi la înălțime, adaptându-mă la noua eră a inteligenței artificiale și contribuind la îmbunătățirea unei societăți, împreună cu toți cei din sistemul sanitar, care luptăm pentru o sănătate echitabilă pentru toți. Visul meu a fost să fiu medic, acum sunt medic și am deschis o ușă, dar mai am de parcurs până să devin medic specialist în Dermatologie și să profesez ca atare.”